SENSIBILITATEA LA STIMULAREA INTELECTUALA
În timpul acestei etape de dezvoltare preşcolară, copilul traversează o perioadă pe parcursul căreia este foarte sensibil la stimularea intelectuală. Cu stimularea potrivită, îşi va dezvolta aptitudinile şi starea de spirit esenţială pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii.
Inteligenţa unui copil se poate defini simplu ca fiind suma aptitudinilor deprinse. De fiecare dată când stimulaţi aceste aptitudini, faceţi să crească inteligenţa.
În testele de inteligenţă pentru copii, veţi găsi probe care testează capacitatea de a urma ordine, e a asculta atent o poveste, de a face un rezumat, de a-şi aminti cuvintele sau ordinea cuvintelor într-o frază, de a pune la un loc bucăţile unui puzzle, de a face din cuburi un desen care să corespundă aceluia care se găseşte pe foaie. Acestea sunt exemple de aptitudini de bază pe care un copil trebuie să le aibă între trei şi şase ani. Sunt anii în care "învaţă să înveţe".
Cum estimăm dacă copilul primeşte o cantitate suficientă de stimulări intelectuale şi emoţionale în timpul acestei perioade? Unul din modurile cele mai sigure este să-l trimiteţi la o grădiniţă de calitate în jurul vârstei de trei ani. Totuşi, cum procedaţi să alegeţi cea mai bună grădiniţă pentru copilul dumneavoastră? În calitate de psiholog, având numeroase raporturi cu tot felul de grădiniţe, trebuie să recunosc tristul adevăr că multe mame aleg grădiniţa în funcţie de comoditatea pe care o reprezintă pentru ele. Este aproape de domiciliu, sau există un autobuz special pentru acea grădiniţă. Sunt consternată în faţa unei astfel de atitudini.
Trebuie să facem diferenţa între diversele grădiniţe în funcţie de următoarele trei criterii: profesorii, echipamentul, programul. Cele mai importante sunt echipamentele şi personalul. O educatoare calificată şi experimentată, caldă şi destinsă joacă un rol determinant.
Nu ezitaţi să staţi de vorbă cu educatoarea, să-i puneţi întrebări asupra cunoştinţelor sale. Este dreptul dumneavoastră să ştiţi. În cele din urmă este copilul dumneavoastră acela pe care îl încredinţaţi îngrijirilor ei.
Marea majoritate a părinţilor nu ştiu mare lucru despre echipamentul şi programul de studiu al grădiniţelor. Observaţi atunci când vizitaţi grădiniţe, dacă acestea au în dotare jocuri educative şi în aer liber. În ceea ce priveşte metodele de studiu, ar trebui să ştiţi că există numeroase divergenţe în ceea ce priveşte grădiniţele.
Un grup este partizan al învăţământului tradiţional şi al acţivităţilor manuale care ajută copilul în dezvoltarea emoţională.
Copilul găseşte aici mijloace pentru a-şi dezvolta musculatura prin intermediul aparaturii în aer liber, jocurilor de construcţie cu cuburi mari sau a tricicletei. În interior se va putea juca cu argilă, să picteze cu degetele sau cu pensula, să deseneze şi să se servească de instrumente variate pentru dezvoltarea muşchilor scurţi, al simţului creativităţii şi emoţiilor. Copilul este ghidat de educatoare în învăţarea relaţiilor sociale cu ceilalţi copii.
O altă metodă este aceea pe care o putem numi "demersul cognitiv". Aceasta pretinde că nu este nimic rău în metoda precedentă, dar că ar trebui îmbogăţită. Partizanii acestei metode sunt de părere că micuţul ar trebui supus la diferite tipuri de stimulare senzorială în aceşti primi ani, fără a face presiuni asupra sa sau a schimba atmosfera destinsă a primei sale copilării într-o clasă formală, inadaptată acestei vârste. Pentru acest gen de metodă cognitivă găsim material educativ nou si alte metode de învăţare. Mă refer la numărătoare, magnetofoane, material pentru imprimare, material pentru dezvoltarea limbajului, marionete sau material pentru învăţarea lecturii.
Pedagogii din grădiniţe par a fi împărţiţi între aceste două metode. Partizanii tradiţiei sunt de părere că trebuie să rămână fideli activităţilor cum ar fi jocurile de construcţie din cuburi, pictatului cu degetul, etc.
Ei cred ca a învăţa să citească un copil de grădiniţă înseamnă a face presiuni asupra lui şi într-un fel de "a-i fura copilăria". Alţii insistă asupra faptului că micuţii sunt pregătiţi să înveţe să citească şi trebuie doar să le dăm ocazia.
Eu sunt în mod ferm partizana metodei cognitive. Nu văd motivul pentru care metodele folosite în grădiniţe trebuie să fie aceleaşi cu cele din 1930 sau 1940. Peste zece ani vom vedea dacă se vor mai găsi educatori care să creadă că furăm copilăria micuţilor, învăţându-i să citească. Am acumulat o masă considerabilă de date ştiinţifice care dovedesc că este important să stimulăm cunoştinţele unui copil, dacă dorim să-l ajutăm să atingă maximul de inteligenţă mai târziu în viaţă. Nu există nimic altceva decât legende şi poveşti care să afirme că stimularea cunoştinţelor copilului implică riscul unei prăbuşiri pe plan emoţional.
Grădiniţa pe care o veţi alege pentru copilul dvs va practica, probabil, vechea metodă. Dacă aceasta practică arta şi activităţile manuale dar are totuşi educatori şi personal calificat, este bine. Copilul va profita. Dacă totuşi puteţi găsi o grădiniţă mai nouă, care favorizează stimularea cognitivă, este şi mai bine.
Faceţi-vă timp să vedeţi această grădiniţă în activitate. Lăsaţi copilul în seama cuiva şi vizitaţi grădiniţa timp de jumătate de zi. Nu luaţi copilul cu dumneavoastră , deoarece vă veţi petrece timpul supraveghindu-l, în loc să aveţi ocazia să observaţi ce face posibila lui viitoare educatoare. În acest mod luaţi contact cu un aspect autentic al activităţilor care se petrec zilnic în acea grădiniţă.
Dacă nu vi se permite să vizitaţi sau să observaţi, aveţi grijă!
Va trebui fără indoială să vă informaţi asupra tehnicilor şi metodelor de învăţământ parcurgând o lucrare despre grădiniţe. Altfel este posibil să nu recunoaşteţi un învăţământ de calitate, văzându-l în acţiune în faţa dumneavoastră. Deseori, o educatoare foarte experimentată vorbeşte foarte puţin şi este mai tot timpul în spatele clasei; nu intervine decât dacă constată că este pe cale să izbucnească un conflict. Dacă nu sunteţi informată, aţi putea crede că educatoarea nu face nimic. Nu veţi reuşi să remarcaţi arta şi fineţea cu care ghidează grupul.
Un alt aspect important al grădiniţei, pe care îl puteţi aprecia fără a avea nevoie de cunoştinţe de specialitae este climatul care domneşte în clasă. Există o atmosferă caldă şi destinsă în care copiii se pot exprima liber? Sau atmosfera este tensionată unde se aplică pedepse şi constrângeri morale. Mă îndoiesc că aţi dori să înscrieţi copilul la o astfel de grădiniţă unde va fi supus unei atmosfere critice şi represive.
Chiar dacă trimiteţi copilul la grădiniţă sau recreaţi la dumneavoastră acasă un mediu asemănător, cu cât veţi şti mai multe lucruri despre tehnicile pedagogice, cu atât mai bine veţi putea ghida şi direcţiona copilul. Dacă găsiţi o carte care să vă placă, asupra acestui subiect, ar fi o investiţie bună să o cumpăraţi.
Ultimul an de grădiniţă este un an decisiv în formarea copilului.
Datorită faptului că se oferă atâtea posibilităţi, iar copilul este aşa de pregătit să înveţe, este trist şi regretabil faptul că atâţia copii nu pot profita de acest lucru. Această situaţie deplorabilă ţine de faptul că există zone fără grădiniţe, sau că au fost desfiinţate din lipsă de spaţiu.
Ce soluţie trebuie să adoptaţi dacă nu există o grădiniţă publică în cartierul dumneavoastră? Un singur lucru vă spun: dacă mijloacele financiare vă permit, atunci găsiţi o grădiniţă privată de calitate şi înscrieţi copilul acolo. Mulţi părinţi fac împrumuturi pentru a trimite copiii la liceu sau la facultate, dar nimeni nu face aşa ceva pentru a-i trimite la grădiniţă. Totuşi aceşti primi ani de învăţământ sunt atât de importanţi încât, după părerea mea, aţi face mai bine să împrumutaţi bani pentru grădiniţă decât pentru universitate. Cum pregătiţi copilul pentru primul an la grădiniţă? Dacă urmaţi sfaturile pe care le dau în capitolul 11 (Şcoala începe acasă) , copilul va fi perfect pregătit. Dacă grădiniţa nu include şi ultima clasă, sugestiile pe care le-am făcut în capitolul 11 nu vor putea să o înlocuiască, nici să se substituie la tot ce aduce aceasta, în mod particular, contactele cu alţi copii de cinci ani.
În acest capitol am parcurs un teren imens, ceea ce nu are nimic surprinzător, deoarece se produce o enormă dezvoltare a copilului de la trei la şase ani. Să rezumăm ceea ce se întâmplă în timpul acestor ani.
Să aruncăm o privire asupra lucrurilor pe care copilul le-a putut învăţa în timpul acestui stadiu de dezvoltare.
. Şi-a satisfăcut nevoile biologice de dezvoltare musculară, pentru aproape toţi muşchii.
. A învăţat să-şi controleze pornirile instinctive.
. S-a separat de mama sa.
. A învăţat schimbul cu ajutorul căruia se fondează relaţii că semenii săi.
. A învăţat să-şi exprime sau să-şi reprime sentimentele.
. Apartenenţa sa la unul din sexe este definitiv precizată.
. Şi-a fixat atitudinea fundamentală cu privire la sexualitate.
. A rezolvat în mod progresiv idila din familie.
. A traversat o perioadă a dezvoltării sale în timpul căreia era foarte sensibil la stimularea intelectuală, şi, este de dorit, a primit maximul acestei stimulări.
Acesta este copilul dumneavoastră. Dacă aţi urmat sfaturile din această lucrare, copilul ar trebui să aibă acum un concept despre sine cât mai robust şi bazele unei personalităţi sănătoase şi stabile. Dacă totul s-a derulat normal, copilul ar trebui să aibă un sentiment fundamental de siguranţă, de încredere în sine şi o puternică conştiinţă a individualităţii sale. Pentru dumneavoastră, care l-aţi ajutat să-şi creeze baze solide în timpul acestor primi cinci ani ai vieţii esenţa muncii a luat sfârşit.
După ce v-am antrenat în acest fel de-alungul acestui studiu cronologic, voi trata în mod detaliat în următoarele două capitole un subiect vital pentru educaţia copilului. Nu numai pentru aceşti primi cinci ani, dar pentru tot timpul în care copilul va fi responsabilitatea dumneavoastră Este vorba de problema perpetuă a disciplinei.
