NU PERMITETI TATALUI SA IGNORE COPILUL
Ceea ce este foarte clar deja, este faptul că taţii par să se teamă de copii. Reacţionează rămânând la distanţă de orice contact. Nu suntem siguri că ştim încă toate motivele. Tot ceea ce ştim sigur este faptul că taţii stau la distanţă faţă de copii şi că acest lucru nu este indicat. Păstrând distanţa, tatăl, împiedică formarea legăturilor afective, iar aceasta nu face bine relaţiei tată-fiu.
Relaţiile cu tatăl se clasează pe un loc secundar în ordinea importanţei în viaţa unui copil, mai ales până la vârsta de cinci ani. ( Voi consacra o mare parte din capitolele ce urmează în a demonstra importanţa raporturilor tată-copil). Încă de acum, insist asupra faptului că rolul tatălui, ca şi acela al mamei, începe de la naştere (deşi, după modul în care reacţionează unii taţi, se poate crede că acest rol nu începe înainte ca micuţul să împlinească cel puţin doi ani!)
Specific că nu pledez pentru asumarea rolului mamei de către tată. Nu ar fi sănătos pentru famile, din punct de vedere psihologic, ca tatăl să se întoarcă de la seviciu şi să se aştepte de la el să preia activităţile care sunt specifice mamelor.
Ceea ce afirm este că taţii trebuie să înveţe să facă tot ce fac mamele. Nimeni, bărbat sau femeie, nu ştie din naştere cum să ţină un copil, de exemplu. Marea noastră majoritate facem acest lucru în mod stângaci, la început, până ce ne obişnuim. Cursurile organizate de Crucea Roşie sunt excelente pentru a învăţa cum să ne ocupăm de un nou-născut, dar, cea mai bună ocazie de a face acest lucru este acasă, cu micuţul dumneavoastră. Este foarte dificil să vă simţiţi aproape de un copil pe care nu l-aţi ţinut niciodată în braţe, cu care nu v-aţi jucat niciodată.
Dacă soţul dumneavoastră nu se interesează de copil, nimeni altcineva în afară de dumneavoastră nu va putea să o facă. De ce să nu începeţi în a încerca să descoperiţi de ce nu se interesează? Căutaţi răspunsul în mediul său familial. Poate că nici tatăl său nu s-a interesat de el când era copil şi că repetă acelaşi procedeu, urmând acel prost exemplu. Sau poate că se simte mai puţin abil decât dumneavoastră dar nu vrea să vă arate acest lucru. Oricare ar fi sentimentele sale încercaţi să îl faceţi să vorbească. Folosiţi-vă de toate atuurile feminine pentru a-i trezi interesul de tată pentru nou-născut. Cu unii taţi va trebui să depuneţi un efort mai mare dar, vă asigur că merită!
Bazele raporturilor lejere între tată şi copil se stabilesc din cea mai fragedă copilărie iar aceşti ani nu vor mai reveni niciodată. Tatăl care motivează că este mult prea ocupat cu serviciul pentru moment, dar va putea, mai târziu, să consacre mai mult timp copilului se înşeală. Foarte repede, înainte să apuce să realizeze "bebeluşul" va merge la scoală. Ca şcolar în clasele primare va avea deodată aerul de a se fi transformat in adolescent, iar din acest moment, copilul nu va mai avea nevoia contactului apropiat cu tatăl. Va fi deci prea târziu. Deoarece tatăl nu s-a interesat de el când era mic, copilul nu mai este interesat acum de ceea ce tatăl său doreşte să îi transmită. Tatăl a devenit un străin pentru propriul său copil. Prăpastia care se creează între tată şi adolescent depinde în mare parte de relaţiile pe care aceştia le-au avut în anii care au precedat vţrsta şcolară.
