PRIMELE 3 LUNI
Numeroase studii au arătat că noii-născuţi sunt clar diferiţi unul faţă de altul prin mai multe caracteristici: pasivitate sau agresivitate, sensibilitate la lumină, la sunet, la atingere, prin simţul sânului sau biberonului, prin temperament, tonus muscular, formulă sanguină şi echilibru hormonal.
Nici unul dintre copii dumneavoastră nu va corespunde schemei generale de comportament prevăzute de o anumită vârstă sau de un anumit grad de dezvoltare.
Nou-născutul petrece cea mai mare parte a timpului dormind, uneori până la 20 de ore pe zi. De asemenea este, în primele trei luni de viaţă, o fiinţă pasivă şi placidă: încă nu poate ridica capul, nu se poate întoarce ( decât accidental ) şi nici nu poate mişca degetele separat. Pe planul percepţiei, lumea îi apare ca un ansamblu enorm. Chiar dacă începe imediat să fie atent la feţe, nu le poate distinge încă unele de altele. Totuşi, noul născut poate înregistra deja în creierul său un număr impresionant de lucruri. Tot ceea ce aude, simte sau vede. Poate demonstra plăcere vis-ŕ-vis de unele senzaţii încă de la naştere. Veţi putea începe să vă jucaţi cu copilul dumneavoastră punându-i la lucru acuitatea auditivă. Micuţii au auzul foarte sensibil şi tresar la zgomote puternice şi bruşte. Dar, le place să audă vorbe şi cântece spuse şi cântate încetişor. Vor învăţa să înceteze să mai plângă la auzul zgomotului de paşi. Folosiţi aceste "uşi magice" care sunt urechile copilului dumneavoastră Vorbiţi-i şi cântaţi-i. Faceţi zgomote amuzante. Cântaţi la diverse instrumente. Lăsaţi-l sa audă zgomote diferite cum ar fi tic-tac-ul unui ceas, zgomotul unui metronom, zgomotul unei linguriţe lovite uşor de un pahar. Deşi pare că nimic nu i se întâmplă la auzul acestor zgomote, totuşi ele se înregistrează în creierul său. Astfel îi aduceţi o stimulare senzorială pozitivă.
Pielea este un alt teren privilegiat al stimulării. Copiii adoră atingerile şi mângâierile. Aşa că, masaţi-l uşor, câte cinci minute după baie. Dacă consideraţi aceasta ca pe o obligaţie neplăcută pentru dumneavoastră, nu o faceţi. Felul în care vă purtaţi cu copilul trebuie să vă facă plăcere. Dacă nu se întâmplă aşa, şi copilul simte răceală din partea dumneavoastră toate aceste acţiuni nu au rost.
Puteţi deasemenea să faceţi cu el câteva exerciţii simple, sub forma unor jocuri corporale care îi vor asigura un bun tonus muscular. De exemplu: când este întins pe spate mişcaţi-i braţele şi picioarele uşor. Dacă întâmpinaţi rezistenţă nu îl forţaţi.
Şi ochii pot fi un mijloc de stimulare senzorială. Pentru început leagănul sau pătuţul reprezintă unicul univers al copilului. Ce trist. Îmbogăţiţi-i universul copilului dumneavoastră cu stimulatoare vizuale, atârnând deasupra diverse obiecte viu colorate sau strălucitoare. În primele şase săptămâni nu are rost să suspendaţi obiecte mobile. Oricum nu este capabil încă să întoarcă capul pentru a le urmări. De asemenea este foarte important să nu lăsaţi copilul permanent în pătuţul său. Din când în când aşezaţi-l pe genunchii dumneavoastră astfel încât să poată vedea lumea sub un unghi diferit, sau puteţi deasemenea să-l instalaţi într-un cărucior şi să-l plimbaţi prin fiecare cameră ca să poată vedea ce se întâmplă. Aceasta poate da copilului unghiuri vizuale interesante.
Vorbiţi şi cântaţi copilului dar acesta înregistrează totul în mod pasiv şi nu vă răspunde. Când va atinge vârsta de două luni veţi observa probabil o schimbare. Când îi vorbiţi sau faceţi zgomote absurde în jurul său, veţi putea descoperi că micuţul începe să facă eforturi pentru a vă "răspunde". Va deschide gura ca şi cum ar încerca să vorbească. Mai târziu, aceste "răspunsuri" se vor transforma în acea conversaţie tipică de sunete fără sens care se stabileşte între copil şi mamă.
Eforturile pe care le face copilul să vă răspundă, la această vârstă sunt legate de o altă etapă a dezvoltării care este, mai mult sau mai puţin simultană: înţelegerea dirijată prin văz, una dintre primele mari descoperiri în încercarea copilului de a pune stăpânire pe universul său. Aceasta intervine în momentul în care este cababil să vadă un obiect, să asculte, să atingă, toate în acelaşi timp, acţiuni care îi deschid porţile unei noi lumi.
Puteţi stimula manifestarea acestei activităţi, în jurul vârstei de două luni, cu ajutorul unui sistem simplu pe care îl puleţi confecţiona singuri: luaţi o pereche de şosete de copil ( cele mai mici pe care le puteţi găsi) de o culoare vie ( roşu sau galben). Tăiaţile la capăt făcând o gaură prin care să poată trece un deget. Puneţi-le pe mâinile copilului, scoţând degeţelele. În acest fel aţi realizat două banderole.
Mai întâi, când va agita mânuţele, nu-şi va da seama că acestea îi aparţin. Dacă îi puneţi aceste banderole îi daţi posibilitatea să realizeze mult mai devreme că mânuţele îi aparţin şi, în acest fel, veţi stimula cunoaşterea cu ajutorul ochilor.
Vă mai propun un lucru pentru îmbogăţirea universului său vizual. V-aţi gândit vreodată cât de monoton este pentru copil faptul de a fi schimbat? El stă pe spate, cu ochii în sus şi nu vede nimic. Puneţi o oglindă deasupra patului pentru ca micuţul să poată vedea mişcările dumneavoastră, alături de propriile sale mişcări. Aceasta îi va spori interesul pentru lume ce îl înconjoară.
Copilul dumneavoastră nu are doar nevoie să se afle într-un univers care să-l intereseze, ci şi într-unul la care să participe. Acesta trebuie învăţat că poate face unele lucruri care să înveselească acest univers. Am menţionat deja necesitatea de a-i vorbi şi de a-i cânta. La fel de important este să răspundeţi la zgomotele pe care le prodoce. Copilul începe foarte devreme să se joace cu sunetele. Dacă răspundeţi atunci când emite sunete nearticulate, prin aceleaşi sunete îl veţi amuza teribil. În acest mod el primeşte reacţia mediului înconjurător şi aceasta îi face plăcere. Reacţionează ca "un copil ce a descoperit o jucărie nouă". Vrea să mai pronunţe aceleaşi sunete pentru a i se răspunde din nou.
Copilul profită enorm din acest schimb de sunete. Aşa învaţă şi poate face unele lucruri care acţionează asupra universului său. Conştientizează faptul că trăieşte într-o lume la cae poate participa. Această lecţie îl va ajuta încă de la cea mai fragedă vârstă să capete încredere în sine, şi dorinţa de a se exprima, chiar dacă este într-un mod foarte primitiv.
Un alt sistem simplu, pe care îl puteţi confecţiona dumneavoastră înşivă şi care va da copilului sentimentul de participare este un pămătuf de stofă. Îl puteţi realiza cosând împreună bucăţi de stofă de texturi diferite. Copilul va putea pipăi aceste bucăţi de stofă şi va simţi diferenţa. O mică mişcare spre o bucată de stofă de textură diferită va schimba experienţa lui asupra lumii înconjurătoare şi îl va stimula să meargă mai departe în explorare şi în concluziile pe care le poate trage din aceasta.
Iată un alt procedeu capabil să dea copilului noţiunea unei lumi la care poate participa: luaţi o bucată de elastic sau de sfoară şi suspendaţi diverse obiecte care bineînţeles să nu prezinte pericol. Agăţaţi elasticul deasupra lui, destul de aproape pentru a putea prinde obiectele. Asiguraţi-vă că elasticul este destul de întins, astfel încât copilul să nu îşi poată înfăşura mâinile sau picioarele.
Folosindu-vă de aceste obiecte simple, pe care le puteţi confecţiona acasă, îmbogăţiţi personalitatea copilului care, se dezvoltă fără încetare prin întâlnirea cu diverse obiecte şi diverse situaţii. Aşa îl învăţaţi că acţionând asupra a ceea ce îl înconjoară va afla răspunsurile.
