PRIMA COPILARIE
Copilul dumneavoastră începe să fie conştient de el însuşi, de faptul că s-a născut. Să comparăm aceasta conştienţă de sine cu o pereche de ochelari. Pentru fiecare din cele 4 etape ale dezvoltării până la vârsta de 6 ani, copilul adaptează o nouă lentilă ochelarilor săi. Lentila care corespunde fiecărei etape se adaugă peste precedentele.
Să examinăm lentila primei vârste. Această perioadă începe cu naşterea şi se prelungeşte până în momentul în care copilul ştie să meargă. Pentru cea mai mare parte a copiilor această perioadă coincide cu primul an. Pentru cei care încep să meargă foarte devreme, ea corespunde primelor nouă luni; primelor 16 luni pentru unii copii, mai tardivi.
Unele mame privesc poate copilul în această perioadă iniţială şi îşi spun: "Nu se gândeşte la nimic important. La urma urmei, un bebeluş nu-i decât un bebeluş. Cea mai mare parte a timpului o petrece dormind. Când se trezeşte îi dăm să bea, îl schimbăm, îl înbăiem. Asta-i viaţa unui bebeluş. Este încă mult prea tânăr ca să înveţe ceva."
Nu există greşală mai mare. Departe de faptul că este prea tânăr pentru a învăţa, copilul începe să înveţe din momentul în care se naşte. Optica conştiinţei de sine s-a format înainte de a deschide ochii. In timpul acestei etape care este prima vârstă, ceea ce copilul capătă cel mai împortant, este viziunea fundamentală a vieţii. Din punctul său de vedere de bebeluş, îşi stabileşte propria filosofie a vieţii şi sentimentele esenţiale asupra a ceea ce înseamnă faptul de a trăi.
Încrederea sau neîncrederea, sentimentul profund care se va stabili la copil, este determinată de mediul pe care i-l oferiţi. Acest mediu va constitui un element al sistemului optic al conştiinţei de sine, prin care va vedea lumea. Dacă i se dă, în această perioadă, o pereche de "ochelari optimişti", va deveni un adult optimist. Dacă nu, atunci copilul va deveni un adult pesimist.
Primul an este de o importanţă de-a dreptul crucială, mai mult chiar decât etapele ulterioare ale dezvoltării sale psihologice. Asta deoarece micuţul depinde complet de dumneavoastră în ceea ce priveşte universul său.
Îndată ce începe să meargă, începe să exercite un control mult mai mare asupra mediului său. Învăţarea exprimării verbale va lărgi şi mai mult acest control. Dar, un copil mic acţionează puţin asupra mediului înconjurător. Dvs. sunteţi aproape singura persoană care hotărâţi ce va deveni.
Ce trebuie să-i asiguraţi bebeluşului? Ce trebuie să faceţi pentru a dezvolta la maxim posibilităţile copilului dumneavoastră? Dacă dumneavoastră, ca părinţi, vă daţi seama când nevoile fundamentale ale copilului sunt satisfăcute, acesta va atinge gradul cel mai mare de dezvoltare. Să vedem, deci, care sunt aceste necesităţi fundamentale.
Cea mai mare importanţă o are nevoia de hrană. Bebeluşul resimte foamea ca pe o realitate intensă şi imediată. De foarte tânăr, să zicem la vârsta de o lună, senzaţia dureroasă de foame îl trezeşte. După ce a băut, readoarme până ce durerile provocate de foame îl trezesc din nou. Apoi perioadele de veghe se prelungesc: nu mai adoarme imediat după ce a băut. Cum să vă comportaţi în faţa acestei nevoi alimentare? Foarte simplu: satisfaceţi-o. Pare extrem de simplu, şi este de fapt simplu, dar societatea a complicat inutil ceea ce la început era un demers foarte natural pentru mame şi copii.
