TREBUIE SA TINETI CONT DE AFECTIVITATE
Pentru a avea copii sănătoşi din punct de vedere psihologic, dotaţi cu un robust concept despre sine, trebuie ca părinţii să-i lase să-şi exprime sentimentele. Realitatea este, din nefericire, diferită, marea majoritate a părinţilor nepermiţând asta copiilor lor.
Să luăm un exemplu. Am surprins într-o zi această conversaţie într-un parc: era o mamă cu cei doi copii ai săi, un băieţel de vreo şase ani şi o fetiţă de patru. Băieţelul, care părea foarte supărat pe surioara lui, spunea: "Te detest, Susie!" Credeţi că mama i-a răspuns: " Tommy, explică-ne ceea ce simţi, spune-i surioarei tale ce se întâmplă"? Nu. De fapt i-a spus: " Hai Tom, ai o surioară aşa drăguţă, nu deteşti, o iubeşti." Aceasta este o minciună şi băieţelul o ştie. Mama este pe cale să-i deturneze sentimentele. Bineînţeles că nu se pune problema să îi transforme furia pe care o simte contra surorii lui. Tot ce poate reuşi este să-i imprime o atidudine falsă faţă de ceea ce simte şi să-i "îngroape" impulsurile. În acest fel o bate pe surioară când mama nu este de faţă.
Am putea cita numeroase alte exemple, ilustrând felul în care părinţii împiedică, în general, pe copii să spună ceea ce simt. Acest lucru este adevărat pentru sentimentele pe care le considerăm negative. Singurele sentimente de care nu încercăm să-i îndepărtăm pe copii sunt cele pozitive: dragoste, afecţiune, etc. Până în prezent nu am văzut vreo mamă împiedicând-ul pe copil să-i spună: "Te iubesc"
De ce această atitudine din partea părinţilor? De ce nu le dăm voie copiilor noştrii să-şi exprime şi sentimentele negative? Motivul este simplu. Fără îndoială atunci când am fost copii, nici noi nu le puteam exterioriza. Şi aşa, fără voie, transmitem copiilor aceleaşi inhibiţii psihologice.
Ar trebui să dăm copiilor toată libertatea pentru a-şi exprima sentimentele, atât cele rele, cât şi cele bune. Dacă nu-i lăsăm să se elibereze de furie şi ostilitate, nu va mai rămâne loc pentru dragoste şi afecţiune.
Sentimentele reprimate favorizează o sănătate mentală defectuoasă. Ca regulă generală, trebuie să ştim că ai noştrii copii se exteriorizează până în momentul în care le cerem să ascundă ceea ce simt. Din această cauză, doi copii se pot bate într-o seară şi pot deveni cei mai buni prieteni a doua zi dimineaţă. Din contră, dacă părinţii lor se ceartă între ei, pot rămâne certaţi o bună perioadă de timp.
Adulţii care au probleme psihologice, învaţă graţie psihoterapiei, înainte de orice alt ceva, să-şi exprime normal sentimentele. Dacă ar fi învăţat asta de când erau copii, nu ar mai fi ajuns să aibă probleme la vârsta adultă.
Copiii nu pot să reprime numai anumite sentimente. Dacă îi învăţăm să-şi reprime teama sau mânia, vom sfârşi prin a-i învăţa, în mod inconştient, să-şi reprime si sentimentele de dragoste şi afecţiune.
Copiilor nu le este suficient să poată explica ce se întâmplă cu ei. Trebuie deasemenea să fie convinşi că părinţii înţeleg întradevăr afectivitatea lor. Când sunt nefericiţi, nervoşi sau vexaţi, ei doresc să fie înţeleşi. Şi cum arătăm unui copil că înţelegem prin ce trece?
Puteţi să o faceţi în mod superficial, spunându-i: " Ştiu ce simţi." Dar este prea superficial şi riscă să nu îl convingă. Există un mijloc mai sigur să convingeţi copilul că înţelegeţi ce simte. Această metodă a fost descoperită în anii 40 de către psihologul Carl Rogers. Este ceea ce a numit "sentimente reflectate"
