NECESITATILE BIOLOGICE
Mai întâi, are nevoie şă-si asigure completa dezvoltare musculară. Copilul are o tendinţă naturală spre consumul de energie: alergând, sărind, căţărându-se, rostogolindu-se, într-un cuvânt, neoprindu-se niciodată. Deoarece părinţii sunt pe plan biologic, fiinţe mult mai independente, avem tendinţa de a neglija sau subestima acest aspect dinamo-biologic.
Într-o zi, am remarcat într-un restaurant, un cuplu tânăr, aşezat în faţa mea cu un copil de aproximativ patru ani. Acesta din urmă se tot mişca pe scaun, schimbându-şi mereu poziţia. Tatăl său îi spune: "Nu poţi să stai liniştit deloc?" Eu aveam poftă să-i răspund: "Nu, nu poate, nu mai mult ca dumneavoastră la vârsta lui." Cu alte cuvinte acest tată aştepta de la copilul său o maturitate biologică pe care acesta nu o putea deţine.
Consideraţi copilul de la trei la cinci ani ca pe o uzină biologică. Absoarbe materii prime sub formă de hrană şi le foloseşte pentru a fabrica enorme cantităţi de energie.
Un psiholog a făcut următoarea experienţă: a filmat timp de 1 oră un preşcolar în acţiune într-o grădină. Apoi acest film a fost arătat unui membru al unei echipe universitare de fotbal american, căruia i s-a cerut să facă timp de 1 oră tot ceea ce a făcut copilul. La sfârşitul acelei ore, jucătorul de fotbal era epuizat.
Am povestit acest lucru pentru a sublinia faptul că trebuie să oferim copilului mult spaţiu şi multe jocuri de interior şi exterior care să-i permită să elibereze această energie nelimitată şi să facă toate exerciţiile fizice necesare pentru fortificarea controlului şi eficacităţii tuturor muşchilor. Copiii au nevoie să alerge, să sară şi să ţipe. Aceasta venind în întâmpinarea gusturilor adulţilor care au nevoie de pace, linişte şi ordine, lucru care ne face mai dificilă satisfacerea nevoilor biologice ale copilului. Oricum, dacă nu îi vom permite să elibereze toată această energie în mod constructiv, cu siguranţă că o va face în mod destructiv. Muşchii şi coordonarea musculară nu se vor putea dezvolta decât dacă va avea condiţiile necesare să se servească de ei în totalitate. Dacă i-am impus unui copil să fie prea liniştit în anii preşcolari, va fi dezavantajat mai târziu vis-ŕ-vis de prietenii săi. Îi vor lipsi bazele esenţiale ale coordonării musculare necesară pentru a manifesta o abilitate normală în cadrul jocurilor şi sporturilor (şi în consecinţă în relaţiile sociale) de la şcoală.
În plus, abilitatea motrice reprezintă fundamentul aptitudinilor intelectuale, care se vor manifesta prin lectură, de exemplu, mai mult decât îşi pot imagina părinţii. Coordonarea musculară se compune din doi factori esenţiali: coordonarea laterală şi direcţională. Prima se poate defini ca simţul profund al propriei simetrii - noţiunea de dreapta şi stânga. Aceasta este ca o hartă a spaţiului nostru interior care permite unui copil să acţioneze cu o mână sau cealaltă, cu un picior sau celălalt, sau cu toate odată. A doua se poate defini ca proecţie în spaţiu a coordonării laterale; adică conştiinţa pe care o avem despre stânga şi dreapta, despre sus şi jos, despre înainte şi înapoi în lumea ce ne înconjoară. Este ceea ce s-ar putea numi o hartă a mediului exterior. Senzaţiile pe care le simţiţi pe piele (în partea dreaptă sau în partea stângă?), au contrapartidă în direcţia dată de lumea exterioară.
Aceste "hărţi" interne şi externe depind de schemele musculare şi mişcările motoare pe care copilul trebuie să le înveţe înainte de a merge la şcoală. Pot fi considerate ca fiind "ştiinţa muschilor".
Vă puneţi desigur întrebarea ce raport există între toate acestea şi activităţile intelectuale cum ar fi lectura. Există, mai mult decât credem. Dacă un copil nu a deprins o bună lateralizare, va citi literele şi cuvintele invers. Remarcaţi, de exemplu că singura diferenţă între "b" şi "d" este una de lateralitate. Dacă la cinci sau şase ani copilul nu posedă o bună conştiinţă a lateralităţii, va avea dificultăţi în a distinge aceste două litere.
Daţi-i copilului toate ocaziile pentru a se căţăra, a construi, a alerga şi a cădea. În acest fel nu va mai trebui să vă faceţi probleme pentru dezvoltarea simţului lateralităţii şi direcţiei.
