INVATAREA EXPRIMARII SENTIMENTELOR
Între trei şi şase ani, copilul învaţă să-şi exprime sau să-şi reprime sentimentele. În capitolul precedent am insistat asupra importanţei exprimării în favoarea refulării sentimentelor la copii. În timpul acestor ani copilul îşi va construi atitudinea fundamentală vis-ŕ-vis de ceea ce simte în interiorul său. Ori va crede că sentimentele şi emoţiile sunt periculoase şi că ar fi mai bine să le reprime, ori va învăţa să le lase să "curgă", fie ele pozitive sau negative.
Să luăm următorul exemplu. O mamă îl ia pe copilul său de doi ani şi jumătate să facă cumpărăturile împreună. Şi-a pus lucrurile în cărucior, iar pe copil l-a aşezat în spaţiul special pentru copii, tot în cărucior. La un moment dat o doamnă mai în vârstă se apleacă peste cărucior şi spune zâmbind: "Ce băieţel drăguţ!" Micuţul ridică ochii către doamna mai în vârstă şi spune cu voce înaltă şi inteligibilă: "Pleacă de aici! Nu-mi place de tine!"
Dacă dumneavoastră aţi fi fost mama, cum aţi fi reacţionat la acest incident? Majoritatea mamelor ar spune copilului: "Acesta nu este un mod de a vorbi cu o doamnă aşa drăguţă! Cere-ţi iertare imediat!" , mai degrabă decât să-l scuze pe copil în faţa doamnei spunând: "Nu are decât doi ani şi jumătae, nu prea ştie multe." Cu alte cuvinte, multe mame l-ar lăsa pe micuţ şă înţeleagă că este un lucru rău să exprimi ceea ce simţi.
Nu cred că au dreptate. Cred că micuţii au tot dreptul să spună ceea ce gândesc la această vârstă. Este nociv pentru dezvoltarea personalităţii lor, spontaneităţii şi autenticităţii de copil să-i învăţăm să-şi ascundă sentimentele în aceşti primi ani.
Nu pledez pentru faptul ca toţi copiii, de toate vârstele să spună tot ce gândesc oriunde şi oricând, dacă au chef. Trebuie să respecte sentimentele celorlalţi şi să fie politicos cu ei. Dar nu pot învăţa să fie delicaţi cu sentimentele celorlalţi în perioada preşcolară, fără a se afla în pericol de a-şi inhiba propria lor vervă şi spontaneitate. Micuţul de doi ani şi jumătate nu învăţase încă să trateze politicos sentimentele acelei doamne în vârstă.
La vârsta de şase ani trebuie învăţat copilul că şi ceilalţi simt câte ceva; atunci veţi avea timp să-i explicaţi că există locuri şi circumstanţe unde nu putem spune mereu tot ce gîndim, că uneori gîndurile trebuie să rămână neexprimate pentru a nu atrage necazuri. La nivelul claselor primare putem învăţa copiii să recunoască circumstanţele în care anumite sentimente se pot exprima liber şi circumstanţele în care nu este prudent să o facem. Totuşi vârsta preşcolară rămâne aceea la care trebuie să încurajăm copiii să se exprime liber.
