COPILUL LA TREI ANI
Să începem cu copilul aflat la vârsta de trei ani. Echilibrul între el şi lumea înconjurătoare este bine asigurat. A realizat trecerea dintre bebeluş şi copil. Nu mai aste atât de anxios cum a fost în perioada precedentă. Din acest motiv nu prea mai are mare nevoie să fie protejat de ritualuri. Nu mai simte nevoia de a face totul invariabil în acelaşi fel. Este posedat de un spirit nou, de cooperare şi dorinţă de a atrage aprobarea părinţilor şi fraţilor.
Deşi în etapa precedentă era cel mai mare non-comformist din lume, iată-l acum fericit să obţină şi să facă plăcere. Marile furii încetează şi părinţii îşi dau seama că pot întradevăr să înceapă să poarte discuţii logice cu el.
În acelaşi timp, nu mai este atât de dominator, exclusiv şi tiranic. Nu mai este obligatoriu să ne supunem deciziilor sale. Regele locului, micul tiran care voia să impună legea sa peste tot, a abdicat. Începe acum să simtă în interiorul să dorinţa de a împărţi, de a-şi aştepta rândul. Ştie mai bine să se ocupe cu răbdare de mici lucrări, în loc să încurce totul ca la doi ani şi jumătate. Aceasta se datorează, în parte, unei noi doze de încredere în forţele proprii. Activitatea motrice şi musculară este mult mai sigură. Ştie să fie mai răbdător atunci când se îmbracă sau când se joacă. Progresele făcute în domeniul exprimării verbale îl ajută să îi înţeleagă mai bine pe ceilalţi şi să-şi controleze mai bine elanurile verbale. Adoră cuvintele noi. Pe măsură ce orizontul său intelectual se lărgeşte, o întregă lume imaginativă se deschide. Este vârsta la care îşi creează un companion de joc imaginar, copil sau animal, pe care numai el îl poate vedea. Are o puternică nevoie de companie. Un copil care este obligat să se joace singur în cea mai mare parte a timpului va fi mai tentat să-şi imagineze un partener de joc. Părinţii nu trebuie să se preocupe de acest aspect. Acest partener de joc poate rezista ani de zile. Apoi va dispare singur. Între timp va constitui un dispozitiv de siguranţă pentru copilul care l-a creeat.
Raporturile cu copii de aceeaşi vârstă capătă o mare importanţă. La doi ani, copilul se afla în stadiul jocului parale. Acum, aptitudinea de a acţiona în comun, de a aştepta, de a împărţi, de a face schimb de jucării începe să se dezvolte.
Vârsta de trei ani este "vârsta de aur", o perioadă foarte plăcută atât pentru părinţi cât şi pentru copiii care trăiesc împăcaţi cu universul lor. Copiii iubesc viaţa, îşi iubesc părinţii, au în general o părere bună despre ei înşişi. Părinţii ar trebui să profite de această perioadă de linişte, deoarece următoarea va fi numai mişcare şi zgomot. Vârsta de trei ani reprezintă o perioadă de echilibru, dar natura ne pregăteşte o altă etapă convulsivă: vârsta de 4 ani. O dată în plus, comportamentul copilului trebuie să se zdruncine pentru a putea trece la o nouă fază de integrare. Pentru a descrie în câteva cuvinte copilul la patru ani, aş spune că seamănă cu cel de doi ani şi jumătate, dar că este ceva mai matur şi deci mai uşor de stăpânit.
