GANDIREA MAINII DREPTE
Ce trebuie făcut pentru a învăţa un copil de vârstă preşcolară "gândirea mâinii drepte"? Îi putem furniza materiale brute, cel mai important fiind experienţele senzoriale.
Putem clasifica părinţii în mai multe grupe, după modul în care încurajază copiii să se bazeze pe experienţele senzoriale.
Mai întâi sunt părinţii de genul "nu, nu şi nu", care descurajază activ explorarea lumii prin intermediul văzului, auzului, atingerii şi mirosului: "Pleacă de acolo, nu pune mâna, e murdar!" Apoi, urmează părinţii indiferenţi care iau o atitudine pasivă şi neutră cu privire la explorarea senzorială făcută de către copil. În al treilea rând găsim părinţi care încurajază în mod activ copilul să descopere lumea, cât mai complet cu putinţă, cu ajutorul simţurilor.
Sper că dvs. faceţi parte din cel de-al treilea grup. Încurajaţi copilul să atingă obiectele , să facă cunoştinţă cu texturi diferite. Ajutaţi-l să asculte toate sunetele care îl înconjoară şi să le cunoască. Ajutaţi-l să vadă frumuseţea lucrurilor cele mai curente.
Puteţi încuraja copilul să se folosească fără încetare de ochi, de urechi şi de mâini. Îl puteţi face conştient de frumuseţea lalelelor din grădină, de simetria frunzelor copacilor sau de diferenţa de colorit a acelor de brad.
Încurajaţi-l să atingă diverse texturi, de la cele mai rugoase la cele mai fine, texturile materialelor textile sau a lichidelor groase. Lăsaţi-l să cunoască blana unei pisici. O remarcă simplă, cum ar fi: "Simţi în aer mirosul frunzelor care ard?" îi poate da ocazia unei experienţe senzoriale foarte bogate, experienţă pe care nu o va putea face fără intervenţia dvs.
Vârsta preşcolară este momentul propice pentru a-l ajuta pe copil să facă cunoştinţă cu diverse lucruri. A lua cunoştinţă de lumea sensibilă constituie pentru copil bazele esenţiale ale gândirii sale. Trebuie să oferim copiilor tot felul de materiale care pot fi utilizate ca stimulanţi ai gândirii între trei şi şase ani. Să aibă la dispoziţie câtă hârtie vor, culori, creioane şi vopseluri. Foarfeci cu vârfurile rotunjite, teancuri de reviste vechi, cartoane de forme şi dimensiuni variate, lipici pentru a face colaje, etc.
Mulţi oameni nu sunt prea gânditori, deoarece au puţine experienţe directe. Au spiritul încărcat cu ideile altora şi un vid de idei personale. Dacă credeţi că exagerez, puneţi în jurul dvs. următoarea întrebare şi puneţi-o şi dvs.:vă petreceţi măcar o jumătate de oră pe zi, gândindu-vă liniştiţi, ascultându-vă vocea interioară? Sau întreaga zi vă este acaparată de vocile exterioare ale altora, ale televiziunii sau cuvinte scrise?
In remarcabila "autobiografie" a lui Lincoln Steffens, celebrul jurnalist, acesta propune o metodă pentru a deveni un critic de artă original şi judicios. Ceea ce propune merge foarte departe: vă sugerează să vizitaţi un muzeu şi să alegeţi trei opere de artă pe care le preferaţi. Faceţi acelaşi lucru timp de şase luni. La capătul acestei perioade, cu siguranţă nu veţi mai alege aceleaşi trei opere pe care le-aţi selectat iniţial. De fapt, în acest timp, v-aţi supus unui "curs" de critică a artei. Forţându-vă să alegeţi trei opere de artă aţi îmbogăţit şi aţi făcut să evolueze bunul dvs. gust. La capătul a şase luni veţi fi capabili să selectaţi aceleaşi trei opere de artă pe care le-ar fi ales un critic autentic.
Interesant la această metodă este faptul că aţi ales acele trei opere datorită aprecierii personale şi nu pentru că altcineva v-a spus că ar fi frumoase.
Această sugestie reprezintă un model pe care îl putem aplica şi copiilor noştrii. Daţi-le nenumărate ocazii să experimenteze ei singuri lucrurile, mai degrabă decât prin ochii, gândurile şi sentimentele altora. Nu trebuie să aibă numai experienţă "la prima mână", trebuie ca aceasta să fie cât mai extinsă cu putinţă, pentru că gândirea este rezultatul experienţei.
Este de asemenea important să lăsăm gândirea abstractă să se dezvolte la copil pornind de la experieţe concrete.
Jucăriile educative sunt construite pe principiul de a lăsa copilul să descopere singur lucrurile. Ceea ce descoperă el însuşi se implantează cu mai multă forţă în spiritul său decât dacă i-ar fi fost explicat dinainte.
Să luăm un exemplu: vă lăsaţi copilul să se joace pictând cu culori diferite. I-aţi putea explica cum să amestece galbenul şi albastrul pentru a obţine verde. Dacă o faceţi, acest lucru îl privează de frisonul descoperirii personale. De ce să nu procedaţi altfel: daţi-i vopseaua galenă şi vopseaua albastră şi spuneţi-i: "de ce nu incerci să le amesteci ca să vezi ce se întâmplă?" Va încerca şi faţa i se va lumina: "Ia uite! Iese verde!"
Este destul de greu pentru părinţi să aplice această metodă a descoperirii personale ca metodă pedagogică, pentru că sunt obişnuiţi să-i spună tot timpul ce trebuie să facă. Îmi aduc aminte că la trei ani, unul din copiii mei m-a întrebat: "Mami, dacă plantez un baton în grădină, va creşte un copac?" Prima reacţie a fost să-i spun că nu se va întâmpla aşa, dar m-am abţinut şi i-am zis: "Hai să-l plantăm, să vedem ce se întâmplă." Ceea ce am şi făcut. Câteva zile mai târziu copilul mi-a spus: "Nu cred că va creşte!" Am plantat seminţe şi copilul a învăţat prin observare directă ceea ce creşte când este plantat şi ceea ce nu creşte.
Ajutaţi copilul să găsească concepte "cheie" care îl vor ajuta să-şi organizeze lumea şi să-i găsească un sens. Copiii sunt asaltaţi de toate informaţiile pe cere l-i le aduce anturajul. Sunt tot timpul pe cale să facă coerente toate aceste indicaţii fragmentare pentru a da o semnificaţie lumii înconjurătoare.
Ei încearcă să descopere relaţiile dintre cauză şi efect şi să clasifice informaţiile care au sens.
Prin "concept cheie" vreau să spun ideea care ajută un copil să asimileze un anume număr de fenomene diferite şi să le organizeze pe categorii. Prin intermediul acestor concepte cheie, un copil preşcolar poate înţelege sau menţiona următoarele:
- Greutatea este o forţă invizibilă care atrage obiectele spre sol.
- Toate animalele dispun de mijloace de apărare contra duşmanilor lor.
- Când două obiecte sunt frecate unul de altul, acest lucru încălzeşte obiectele.
O dată ce copilul înţelege într-adevăr unul dintre aceste concepte cheie, el poate înţelege un întreg ansamblu de fenomene ambiante.
Putem explica aceste principii copilului comentându-i evenimente zilnice. Greutatea se poate explica uşor, arătându-i că, atunci când dăm drumul unui obiect, acesta cade în loc să se ridice în aer. Îi puteţi explica lipsa greutăţii în spaţiu, şi că oamenii ar pluti dacă nu s-ar afla pe o planetă a cărei suprafaţă îi atrage. Etc.
