EDUCARE VEZICII
Controlul vezicii urinare este ceva mai greu de obţinut dec�t controlul intestinului. De aceea durează mai mult. Există mai multe motive pentru acest lucru. Mai �nt�i, senzaţiile fizice care semnalizează unui copil că are nevoie să urineze sunt mai puţin pronunţate dec�t cele ale mişcărilor intestinale. �n al doilea r�nd, la copil faptul de a urina este un reflex automat care este declanşat de presiunea vezicii. Cu alte cuvinte, este mai uşor pentru un copil să se controleze pentru a face ceva dec�t pentru a �mpiedica producerea unui lucru.
Controlul vezicii prezintă două aspecte: controlul �n timpul veghei şi controlul �n timpul somnului. Controlul �n timpul veghei survine, �n general primul. Doctorul Gesell a remarcat că acest lucru se realizează �n trei etape. Mai �nt�i, copilul �şi dă seama că este ud. Apoi �nţelege că este pe cale să se ude şi poate anunţa acest lucru. Ceva mai t�rziu �ncepe să anticipeze şi să se g�ndească că este pe cale să se ude. �nainte de a �ncepe �nvăţarea efectivă a copilului �l puteţi ajuta să exprime aceste etape prin cuvinte. Tatăl poate fi de mare ajutor, �n cazul �n care aveţi un băiat. �l puteţi lăsa să-şi privească tatăl urin�nd din picioare. Dacă aceste sugestii vi se par inconfortabile, este mai bine să nu �ncercaţi această metodă.
C�nd veţi fi pregătită să �ncepeţi să educaţi �ntradevăr copilul să-şi controleze vezica, vă puteţi baza pe semnele biologice care indică o vezică plină şi nevoia de a urina. Puneţi-i un slip şi spuneţi-i că este destul de mare pentru a urina fără a mai folosi oliţa. Dacă este băiat, se poate să dorească să urineze �n WC. Aici aveţi nevoie de o mică treaptă pe care să se urce.
Unele cărţi tratează modul de educare al băieţilor şi fetelor, lăs�nd impresia că at�t băieţii c�t şi fetele urinează mai �nt�i aşezaţi. Acest lucru nu este deloc natural pentru un băieţel şi se datorează �n mare parte educaţiei primite din partea mamei. Este mult mai normal să �nvăţaţi un băieţel să urineze �n picioare. Dacă fetiţa doreşte să urineze �n picioare, lăsaţi-o p�nă c�nd �ntelege că nu este prea practic pentru ea.
Va trebui să �nvăţaţi copilul un cuv�nt simplu, la nivelul său, care să desemneze aceste funcţii biologice. "Pipi" este un cuv�nt pe care copilul �l poate spune cu uşurinţă. Se pare că acesta este cuv�ntul cel mai răsp�ndit. �n orice caz, trebuie să folosiţi cuvinte simple şi să evitaţi expresii complicate pe care unii părinţi le folosesc din exces de pudoare.
La fel de important este să �nvăţaţi copilul să urineze �n locuri diferite, pentru ca acesta să nu fixeze pentru a urina un anume loc sau anumite condiţii. Controlul funcţionării vezicii pe timpul nopţii va urma un progres lent, cu perioade de ezitare, p�nă ce se va instala definitiv. La �nceput nu contaţi pe un progres rapid. Recompensaţi copilul, felicit�ndu-l pentru "succese" şi treceţi cu vederea micile accidente.
Controlul nocturn al vezicii nu poate fi atins p�nă ce nu sunt �ndeplinite două condiţii. Mai �nt�i copilul trebuie să fie capabil să-şi controleze aceste funcţii �n timpul zilei. Apoi, este necesar să poată să-şi menţine sfincterele �nchise fără a se trezi. Bine�nţeles, controlul �n timpul nopţii este mai greu de realizat dec�t �n timpul zilei; durează, de asemenea, mai mult. Ce trebuie să faceţi, �n calitate de părinţi, pentru a favoriza controlul nocturn? Nimic. Absolut nimic. Dezvoltarea naturală a vezicii şi faptul că micuţul a �nvăţat să-şi controleze funcţiile �n timpul zilei, vor aduce, mai devreme sau mai t�rziu, soluţia problemei.
C�nd copilul se trezeşte �n miez de noapte, cu patul ud, mulţumiţi-vă să schimbaţi cearşafurile fără să insistaţi asupra faptului.
Un copil pe care �l antrenăm să-şi controleze intestinul şi, �n timpul zilei, vezica, urm�nd metodele descrise �n această lucrare, pe care mama l-a �nvăţat să se păstreze curat �ntr-o manieră destinsă, nu ar trebui să aibă probleme �n a obţine controlul nocturn, la v�rsta potrivită. Dificultăţile controlului nocturn se vor prezenta la copilul care a �nv�ţat prin constr�ngere să-şi exercite funcţiile biologice normale �n timpul zilei. Acest copil va reuşi mai greu să deprindă controlul nocturn. Poate fi iritat din pricina faptului că se fac presiuni asupra sa. Va refula �n mod inconştient această animozitate �mpotriva părinţilor ud�nd patul noaptea . Părinţii trebuie să �nţeleagă faptul că micuţul nu face aceasta �n mod deliberat. Dealtfel, doarme c�nd se �nt�mplă acest lucru. Niciodată nu trebuie pedepsit un copil pentru că a udat patul noaptea.
Unele cazuri de tulburări nocturne, foarte puţin numeroase, au cauze fizice. Aceste cazuri sunt foarte clare deoarece prezintă simptome cum ar fi incapacitatea de a se controla �n timpul zilei, ceea ce permite medicului să determine anomaliile. �n cea mai mare parte a cazurilor copilul udă patul �n timpul nopţii din cauza tensiunilor psihologice la care este supus. Dacă aceasta se �nt�mplă şi după v�rsta de cinci ani, părinţii trebuie să se abţină să �ncerce diferite metode (�n faţa acestei probleme părinţii sunt capabili să �ncerce cele mai stranii metode). Cel mai indicat este consultarea unui specialist �n locul aplicării diverselor metode "după ureche"
�i puteţi arăta copilului drumul către toaletă dar nu-l puteţi forţa să meargă �nainte să fie pregătit pentru aceasta. Să presupunem că nu este �ncă pregătit. Să presupunem, de asemenea, că după zece zile, eforturile dumneavoastră de a-l păstra curat nu duc la nici un rezultat. Concluzia este că micuţul nu este �ncă pregătit pentru un astfel de antrenament. Reveniţi la scutece şi mai aşteptaţi c�teva luni �nainte de a �ncerca din nou. Eu am �nceput cu băiatul meu c�nd acesta avea doi ani. După o săptăm�nă a fost evident că nu avea deloc chef să �nveţe acest lucru la momentul respectiv. Dec�t să angajez un conflict, am revenit la scutece şi am �ncercat din nou la doi ani şi jumătate. Acelaşi rezultat. Nu era pregătit. Am �ncercat din nou la o lună după cea de-a treia aniversare. Atunci, �n spaţiul a trei săptăm�ni a �nvăţat să-şi controleze at�t intestinul c�t şi vezica. Şi cu băiatul cel mic am �ncercat tot la doi ani. Nu a mers. Am mai aşteptat, şi am �ncercat din nou la doi ani şi jumătate. Era pregătit. Trei săptăm�ni mai t�rziu era curat.
