CUM INVATATI COPILUL SA GANDEASCA
Prima tehnică de învăţare şi cea mai necesară este este să învăţăm copilul cum să gândească.
Ce este gândirea? Actul gândirii începe printr-o dificultate simţită şi recunoscută. Nu gândim decât atunci când suntem confruntaţi cu o dificultate sau o problemă.
Daţi-mi voie să citez un frumos exemplu despre ceea ce este gândirea la nivelul unui copil de patru ani:
Un grup de copii de patru ani se jucau amenajând o căsuţă într-o cutie mare de carton. Au construit un număr de mobile rudimentare din cuburi, dar cum spaţiul din interiorul cutiei era limitat, trebuiau să manevreze cu atenţie pentru a nu dărâma mobilele deja construite. Ceea ce se dovedea imposibil pentru Patrick, care era neîndemânatic şi nervos. După mai multe accidente, "tatăl" familiei a anunţat ca şi cum ar fi făcut o descăperire pasionantă: "Ne trebuie un căţel. Tu Patrick, vei face pe căţelul! Vei rămâne afară şi vei lătra de fiecare dată când se va apropia cineva. Du-te, şi latră tare!"
Acest exemplu arată că există trei demersuri în procesul gândirii. Primul este o dificultate în viaţă. În cazul copiilor problema era Patrick, care răsturna totul prin "casă". Al doilea demers al gândirii consistă în a forma o ipoteză sau o idee care va rezolva problema. "Tatăl" a descoperit ideea: "Patrick, tu vei face pe căţelul!" (Subînţelegându-se că vei rămâne afară din casă, bătrâne, şi nu vei mai răsturna nimic!) A treia etapă este soluţia problemei, când Patrick acceptă rolul căţelului. Acest exemplu ilustrează gândirea în cazul copiilor, dar aceste trei etape fundamentale sunt aceleaşi pentru toată gândirea, de la cea mai primitivă până la cea mai subtilă.
Există de asemenea două moduri fundamentale de a gândi, ceea ce Dr. Jerome Bruner, profesor de psihologie la Harvard, numeşte "gândirea mâinii drepte" şi "gândirea mâinii stângi". Prin "gândirea mâinii drepte", acesta înţelege gândirea logică, analitică, raţională, gândirea conştientă care procedează cu grijă, pas cu pas, până la o concluzie logică. Este genul de gândire cultivat şi apreciat în şcoli şi care se încearcă de a fi implementat copiilor. Dar, există şi celălalt tip de gândire, deseori neglijat de şcoli: "gândirea mâinii stângi", care este intuitivă, cu întoarceri neaşteptate; aceasta implică din partea celui care gândeşte să unească într-o oarecare măsură conştientul cu subconştientul. Acest tip de gândire permite marile descoperiri ştiinţifice, sau inovaţii radicale în domeniul afacerilor sau politicii. De aceea este necesar să încercăm să implementăm copiilor noştrii ambele tipuri de gândire.
