e4r2117eh82evd



La malul apei era o salcie uriasa. Sub salcie crestea cea mai frumoasa iarba din lume. Apa susotea printre pietre, vantul legana incet ramurile copacului, iar Madalina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetitei se amesteca lin cu murmurul paraului, cu soapta frunzelor, iscand un fel de cantare nemaiauzita. Cand Madalina inchise cartea auzi in vazduh un zbarnait ca de aripi de carabus. Pana sa se dumireasca, se pomeni langa ea cu un pitic cat o lingura de supa, si cum tocmai in clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Buna seara!" cu o voce de clopotel. Madalina baga de seama ca noul sosit sedea pe un covor mic, cam vechi, zdrentuit


si intreba: "Covorul fermecat?" Piticul stranse din umeri si Madalina il intreba iar: "Te-ai ratacit?... Vii de pe taramul celalalt?" "Si da si nu", ii raspunse in doi peri piticul. Am auzit din vazduh glasul tau, iar salcia asta mi s-a parut un palat... Trebuie sa ajung pana maine seara intr-un anume loc.""... As putea oare sa te ajut?" il intreba Madalina. "Cred ca da, nu ma pot duce cu mana goala, cum se spune. Pe taramul acela sunt cativa copii si asteapta sa le spun o poveste. Si eu nu mai stiu nici una. Le-am ispravit. Am stiut mii si mii de povesti. Dar cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Si tot asa, tot asa am ajuns la margine..." Si cum fata piticului se posomori un pic, fetita ii intinse cartea: Ti-o dau!" Piticul se inrosi in pometii obrajilor si spuse ca nu stie sa citeasca si ca-i vine sa moara de rusine. Madalina incerca sa-l incurajeze: "Daca-i asa, ia-ti covorasul subsioara si hai cu mine." Piticul nu astepta sa fie poftit de doua ori. Isi facu sul tesatura fermecata, isi dadu fesul mai spre ceafa si porni catre casa Madalinei, care nu era prea departe. Intrara tiptil in camaruta papusilor, care pentru o clipa deschisera ochii. Madalina il ruga pe elefantul Vasiie sa se mute in patul elefantului Naila, care era plecat la bai. Piticul se intinse in patul elefantului Vasiie si spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit intr-un pat atat de curat..." Dupa ce manca o fraga si trei cirese, spuse multumit: "Madalina, poti incepe povestea. Te ascult bucuros..." Madalina aprinse lampa, lua cartea si prinse sa citeasca... Piticul zambea. Atipea. Se trezea. Tragea din lulea... Si iar zambea. Si iar atipea. Pacat ca nu erati si voi de fata sa vedeti si sa ascultati cat de frumos citea Madalina. "Asa-i ca ai terminat clasa I cu media 10?" a intrebat-o cand a terminat de citit. "De unde stii? Esti un adevarat vrajitor..." se minuna Madalina.

Scufita rosie de fratii grimm Apa vietii de fratii grimm Invatatura stancutelor de eugen jianu Am sadit un copacel - de gica lutes