STEAGUL CU CAP DE LUP de Dumitru Almas
Cel
mai viteaz si mai intelept rege al dacilor, stramosii nostri, a fost
Decebal. Inca de pe cand era baietas era curajos, drept, cinstit, milos
cu cei in suferinta. k1f525kz97fov
Si
vreau sa va spun ca nu numai cu oamenii, ci si cu animalele se purta
cu grija si mila. Intr-o zi, umbland cu prietenul sau Duran prin padurile
din preajma Sarmizegetusei, a gasit un pui de lup cazut intr-o prapastie.
Era mic, abia facea ochi si in cadere
isi rupse un picior. Tremura, scheuna, parea gata sa moara. Decebal
l-a dus in cetate, i-a legat piciorul rupt intre lopatele si l-a
adapostit intr-o sura. Cand s-a vindecat, a crescut mai mare si mai
voinic decat un caine ciobanesc. Era domesticit, bland cu cei buni
si aprig cu cei rai. Avea parul sur, aspru, gat gros, picioare puternice
si coltii ascutiti. Cand se infuria, scotea un scheunat subtire, ca
un suier, de care toti cainii si chiar oamenii se inspaimantau.
Poate de aceea Decebal l-a numit Suier si l-a invatat sa adune
vanatul sagetat de el in padure.
Odata,
pe vreme de iarna cu nameti mari, Decebal s-a razletit de ceata vanatorilor.
Si iaca, intr-o poiana, s-a napustit asupra lui o ceata de lupi flamanzi. In primele clipe Suier si-a sticlit ochii, parca bucuros ca-si vede
fratii.
Decebal
langa tulpina unui fag, si-a tras sabia cu varful curbat,
sa se apere de fiare. L-a chemat pe Suier sa-i fie de ajutor. Lupul
imblanzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a inconjurat copacul.
Primul
lup care a atacat a fost prins in curbura sabiei de tanarul
print si crestat in ceafa. Ceilalti lupi se pregateau sa sara... Deodata
Suier s-a repezit intre lupi incepand o lupta apriga cu ei, scurmand
si spulberand zapada. Dar lupii erau numerosi si au prins
sa-l sfasie cu coltii.
Decebal
urcat in fag ii strapungea cu sagetile si haita s-a retras in padure
urland a paguba.
Scorilo,
tatal lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau.
-
Tata, Suier m-a salvat!...
Atunci
toti l-au vazut pe Suier zacand intre cei patru lupi sagetati care
inrosisera zapada.
Suier
n-a mai trait. A murit privindu-si stapanul pe care l-a aparat cu
credinta.
Tanarul
i-a cerut unui mester fierar sa-i faureasca din arama un cap de lup,
cu gura cascata, un cap ca al lui Suier. Un cojocar a cusut din pielicele
de ied un fel de punga lunga de trei coti, care prinsa de capul de
lup de arama pus intr-o prajina de fier suiera in bataia vantului.
Asa
s-a facut steagul de lupta al dacilor.
Muzicantii din brema de fratii grimm
Povestea olarului (ii) de calin gruia |
|