Lui Danut il place ca se afla cu ai lui acasa. Tatal rasfoieste ziarul. Bunicul sta in fotoliu si cu ochii in gene cauta somnul...


-  Taticule! rupe tacerea Da"hut. Bunicul a fost meca­nic de locomotiva?


-  Printre cei mai buni! ii raspunse tatal.

-  Pe tine bunicul te-a invatat sa conduci locomotive?


-  t)a de unde!

-  Mie mi,-ar fi drag sa lucrez cu tine, pe Diesel. Dar spune-mi cum te-ai hotarit sa te faci mecanic?


-  Mai bine sa-ti povesteasca bunicul!

-  Bunicul doarme, taticule!

-  Cine a spus ca dorm? sare ca ars bunicul. Asta-i buna!... Stau si eu asa... cu ochii inchisi. Dar nu dorm.

-  larta-ma, bunicule! Povesteste-mi tu...


-  De ce tocmai eu?... Si taica-tau povesteste frumos! Spune-i cum ai fost prima data la gara!

-  Asa e!... Venisem la gara. Tata tocmai pusese trenul in miscare.

-  Zdup, ma pomenesc cu el, ii taie vorba bunicul. Eu manevram mai departe locomotiva.

-  Mi s-a parut ca nu te stingheresc, adauga tata. Abia imi tineam rasuflarea. Eram numai ochi.

-  Vezi, taticule, bunicul a fost bun cu tine. Nu ti-a zis nimic.

-  Da de unde! M-a luat la intrebari: "Ce cauti aici, mai copile? La prima statie cobori si te-ptorci acasa!"
-. Aoleo! se intristeaza Danut. E adevarat, bunicule?


-  Adevarat. Ce sa caute... un copil pe locomotiva?


-  Eu nu m-as fi intors, bunicule!

-  Nici taica-tau nu s-a intors...


-  Ce bine, ce bine-mi pare! se bucura baiatul. E ade­varat taticule?


-  Da. "Nu plec!" - i-am raspuns.....la-ma cu tine!"

-  Si l-am luat. La intoarcere i-am improvizat un patuc pe o banca...

Danut isi plimba privirea fericit de la unul la altul.

-  Dar cum s-a culcat, nepoate, a si cazut jos.

-  intocmai. M-am innegrit de carbuni, aratam ca un cosar, ride tatal. Baiatul ride insa cel mai tare.

 

-  Bunicule, si tu ce i-ai zis?


-  Eu ce era sa-i mai zic?...


-  Lasa ca te uitai la mine mirat... Si tu aveai carbuni pe frunte pe unde dusesesi mina sa-ti stergi sudoarea. Pe urma mi-ai zis: "Asta-i meserie murdara, copile, uita-te la tine cum arati!"

-  imi place! ti-am strigat atunci.

-  Da... Si eu am ridicat din umeri... "Ce sa-ti fac!" ti-am zis. "Se vede ca ai in tine singe de-al meu!"... Si intr-adevar, asa a fost, nepoate.

-  sunteti doi mecanici formidabili! izbucneste baiatul si-i saruta pe amihdoi.

-  Ei... Ei... Toate astea au trecut, nepoate! dumnealui, pe Diesel, astazi poarta camasa alba si cravata... Asa me­canic mai zic si eu!

-  Taticule, eu ce meserie sa-mi aleg?


-  Mai e vreme pana atunci. Pentru tine, ai sa hotarasti tu. Doar esti fiul meu!

O intamplare deosebita de calin gruia Ploaie pentru floarea cea mica de irimie sraut Ce mi-a spus sticletele de eugen jianu Doi calator! de alexandru mitru