A fost odata ca niciodata, intr-o padure, o zana buna care se ducea in fiecare zi sa asculte ce vorbesc copacii. Cum, nu stiati ca si copacii vorbesc? De buna seama ca vorbesc, dar nu asa cum vorbim noi acum. Au copacii limba lor, altfel decat a noastra, o limba din fosnet de frunze si trosnet de ramurele. n6x4422nx19sxy
Si zana cea buna intelegea tot ce spun copacii. Se intampla uneori sa auda ca un copac isi spune o dorinta si atunci zana ridica bagheta si... gata, dorinta copacului se indeplinea.
Intr-o zi zana a auzit un pui de brad vorbind cu mama lui: "Nu imi mai place sa am ace in loc de frunze", spunea puiul de brad. "De ce sa fiu asa de urat? As vrea sa am frunze stralucitoare si argintii ca frunzele de mesteacan!" Si zana ridica bagheta si dorinta imediat se implini. Tare se mai bucura puiul de brad! Dar bucuria lui nu tinu mult, pentru ca intr-o zi trecu pe acolo o caprita cu iedul ei. "la uita-te la copacul acela, ce frunzulite fragede are!" a spus caprita si au inceput sa-i rontaie puiului de brad frunzele cele noi. A ramas bradutul cu crengile goale, caraghios si urat, tremurand de frig. Un an intreg s-a necajit pana cand, in sfarsit, a venit primavara si au inceput sa-i creasca iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeti cum era bradutul? Se bucura cat se bucura ca nu mai are crengile goale, dar cu timpul incepu sa uite tot ce patimise. Toamna cand ceilalti copaci aveau frunzele ruginii si stacojii, bradutul era iar nemultumit de acele lui. "Frunzele cele stacojii si aurii nu dureaza mult. Vantul le rupe si le arunca", spunea cu intelepciune mama puiului de brad. "Bucura-te ca acele tale sunt verzi toata iarna", ii mai spunea ea. Dar intr-o zi puiul de brad ii zise: "As vrea sa am frunze de aur adevarat, pe care vantul sa nu le poata smulge". Zana, care trecea pe acolo il auzi si implini iar dorinta puiului de brad. Era acum cel mai frumos copac din toata padurea. Dar nici de data aceasta fericirea puiului de brad nu tinu mult. Un hot trecu pe acolo intr-o zi si, cand dadu cu ochii de brad, ii scaparara de bucurie. Se apuca repede sa rupa frunzele cu crengi cu tot; taie, smulse si insfaca tot ce putu, pana ce lasa puiul de brad aproape mort, cu toate ramurile frante.
Mult a durat de data asta pana si-a revenit bradutul, dar soarele si aerul curat l-au facut in cele din urma sa-si recapete puterile. Si mai tarziu, cand zana trecu pe acolo, il auzi spunand: "Ce minunate sunt frunzele verzi!"

Puiul de ion alexandru bratescu voinesti Imparatul cioc-de-sturz de fratii grimm Ciresul de calin gruia Povestea cartii de povesti de emilia caldararu