POVESTE DE IARNA de Mircea suntIMBREANU
z8b241zh38ecn
Cind se trezi din
somn, fetita auzi un vaier prelung. Goniti din urma de un bici suierator,
pe acoperis alergau parca toti elefantii circului cautindu-si inebuniti
scaparea, undeva,
in podul casei. Fetita se repezi la fereastra dar nu vazu nimic afara. Iarna isi lipise de geam fata ei de gheata. «Aha, e viscol,
gindi ea. Isi face Baba-larna de cap».
In
aceiasi clipa vintul zgiltii cercevelele si zvirli inciudat spre fetita
o trimba de zapada.
-
Baba, zici? Ei bine, lasa c-o sa-si arate baba puterea ei. cand o
sa iesi din casa o sa te iau pe sus ca pe un fulg sau o sa te ingrop
intr-unul din troienele mele.
-
Pifia atunci o sa se faca poteci. Uite oamenii au iesit cu lopetile.
.
Iarna
facu un salt peste casa si porni in virtejuri iuti ru-megind un alt
plan. «Cu nametii n-am putut-o opri in casa dar am sa vir peste
ea gerul. Gasesc eu o crapatura, o borta ceva si o sa inghet totul
bocna, n-am sa mai plec de acolo».
Izbutise
tocmai sa strecoare un firicel de ger pe sub usa cand o vazu pe fetita
urcind din pivnita cu bratul plin de lemne.
-
Aha, suiera iarna catre ger, vrea sa ne alunge cu caldura sobei. Nu-i
nimic, tot o pedepsim noi. A uitat muscatele intre geamuri. Daca ne
punem pe treaba intr-un ceas le degeram pe toate. pana la ele nu razbate
caldura.
Vintul
si gerul ocolira de citeva ori casa luindu-si parca avint dar cand
sa se napusteasca asupra ferestrei ramasera incremeniti. Fetita luase
muscatele din fereastra le asezase pe o etajera, departe de frig.
-
Nu, Baba-larna, n-ai sa intri aici. Si nici imprejurul casei n-am
sa te las multa vreme. Si nici pe trotuar caci o sa presar cenusa.
-
Asa? Atunci o sa vin si miine si poimiine, mereu! Lupta noastra nu
s-a sfirsit, urla amenintatoare iarna. O sa vedem noi care pe care,
mai zise si luind gerul de mina si citeva brate de fulgi se indeparta.
Dar nu prea departe. Venea in fiecare zi, dadea tircoale casei ba
uneori chiar incerca sa se strecoare inauntru. Fetita insa veghea... pana intr-o buna zi cand, de la geam, zari in curtea casei doar citeva
petece de zapada. Pamintul scotea aburi iar stresinile picurau voioase.
-
S-a dus Baba-larna, zimbi fetita, apoi aduse muscatele pe pervaz.
O pala de vint rece se napusti asuprajor dar nu ie ajunse cacr se
prabusi intr
:o baltoaca trag ind dupa sine si gerul. Si
astfei, ultimul vint al iernii ramase acolo sub ultima pojghita de
gheata.
Mama de mircea suntimbreanu
Fetita cu fundite rosii de cella aldea
Frumoasa-pamantului de pericle papahagi
Caprioara de emil garleanu |
|