y5y9123ye73qis
S-a desprins raza din ghemul ei de aur si-a ratacit prin senin. Si-n intaia zi, tremuratoare, cauta pe ce sa se opreasca.
Intr-o poiana, din mijlocul unei paduri, gasi urma copitei unui cerb, plina ochi de apa ploilor. Vroi sa se strecoare in unda rece dar, in clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dadu buzna dintr-un desis, se repezi, sorb! apa, tulbura ce mai ramasese, apoi se napusti in cealalta margine a padurii dupa o caprioara care tocmai trecea,
Raza calatori mai departe.
Munti, dealuri, vai; ai ce cutreiera in lume cand te-ai asternut la drum. Pe-un camp, o gramada de oameni prafuiti, osteniti, adusi de sale, merg laolalta. Pe umeri de-abia isi duc pustile cu spangile ascutite. Raza ii urmareste; ar vrea sa se infasoare ca o sarma de aur imprejurul spangii calatorului celui mai obosit, ramas in urma. Dar, deodata, un sunet de goarna razbate pana in adancuri. Calatorii se opresc, isi indreapta trupurile, privesc iscoditori si crunti inainte, scot pustile si intr-o clipa, dimpotriva lor alti oameni se arata. O clipire: dusmanii se arunca unii peste altii, pustile razbubuie, spangile se-nrosesc in piepturi. Calatorul obosit din urma, insetat adineoari poate ca si lupul din padure, acum e si el o fiara. Pe luciul de otel al pustii lui se prelinge sangele.
Infiorata, raza calatoreste mai departe. Cand vrei sa ratacesti, ai unde. Asa, raza ajunge deasupra unui targ.
intr-o casa mare, bogata, intr-un salon o multime de femei si de barbati sorb ceaiul aromat. Ras, vorba si-un vals molatic se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subtiri si albe ale cantaretei. Ce maini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatra pretioasa, un diamant, parca atragea raza; din inalt ea se scoboara, si-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgera de focuri. Uimita, mandra, cantareata se opreste, frange cantecul si se uita cu ingamfare imprejur:

- Uitati-va la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furiseaza, si ochii tuturor privesc rautaciosi.
Mai departe. Un colt curat, senin si linistit mai e pe lumea aceasta?

intr-un alt targ, intr-o mahala saracacioasa, ia o coliba. Fereastra mica e deschisa; langa fereastra, mama, cu fata supta de neodihna, isi leagana copilasul bolnav pe genunchi. Micutul sta cu ochisorii verzi deschisi, pieptul mai nu i se ridica, buzele albe nu se pot misca. Se gandeste mama: cate necazuri, cate nadejdi, si acum!
Si cum gandea astfel, o lacrima, curata ca un margaritar, ii izvoreste din ochii mamei si i se anina de geana. Si atunci raza pribeaga se topi in lacrima si o polei.
Iar copilasul, care demult nu se mai inviorase, o zari; intinse manusita spre obrazul mamei si zambi usor.

Croitorasul cel viteaz de fratii grimm Feciorii croitorului de fratii grimm Invatatura stancutelor de eugen jianu Cele patru anotimpuri - de eugen jianu