MAI SUS de Emil GARLEANU
S-a
trezit ciocirlia in chemarea prepelitei: "Pitpalac!" u5r5317ul93zod
Cerul
abia se rumenise; picaturile de roua inca nu se prefacusera in margaritare;
luceafarul tot facea din ochi pamintului.
Dar
peste putin deodata adincul scapara. Cea dintii raza strapunse vazduhul
si se topi in ochiul ciocirliei. Niciodata darul acesta, trimis de
catre soare, nu umpluse sufletul paserei de o mai mare fericire. Caci
si fericirea riu-si alege totdeauna clipa nimerita in care sa-si verse
prinosul.
.
Scuturindu-si
penele, un tril de multumire izvori din gusa ciocirliei. Apoi se dezlipi
de tarina si, pilpiind din aripi, se inalta.
Aerul
parca se rumenise. Oglinda cerului poleia pamin-tul. Inca o bataie de
aripi.
Mai
sus!
Slab
de tot i se parea ciocirliei ca mai aude glasul pit-paiacei. Inota in
valuri stravezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gidilitor
ca al unei grindine de margaritare.
Din
raza care i se topise in ochi o chema la ea, in inalt. In cintecul ei,
paserea ii spunea ca vine. Inca o lovire de aripi, si-nca una.
Mai
sus!
Imbatata,
paserea se asculta singura; pentru ea si pentru soare cinta.
I
se parea ca tremuraturile cintecului ei umpleau bolta cerului. Vroia
sa se simta singura, dezlipita de tarina pa-mintului, - ea si raza,
in singuratatea ametitoare a inaltimilor...
Isi
avinta din ce in ce cintecul; isi incordeaza mai tare puterile. Dar
trupuJ greu parca-i inlantuie glasul, i-l tine inchis ca intr-o colivie.
Ar vrea sa se simta dezrobita, usoara ca aerul, stravezie ca el.
Mai
sus! mai sus!
Si
trupul mereu o trage inapoi catre pamint, si raza mereu o cheama catre
inaltimi.
Intr-un
avint isi pune cea din urma putere si, deodata, se simte, in sfirsit,
sloboda, desfacuta de greutatea netrebnica a carnii.
Si-n
vreme ce, smulgindu-se, nebun de fericire, glasul se-nalta singur, tremurator
si dumnezeiesc de dulce, in inalt, trupul cade ca un bulgare de tariha
spre pamint.
|
Saracutul de emil girleanu
Siretenia iepurelui de ionel pop
Cind staplnul nu-i acasa - emil girleanu |
|
