j4b391jl76xky
In dimineata aceea insorita, cand am iesit in gradina, printre petalele trandafirilor bunicii, straluceau scaparin-du-si boabele, niste bobite mici; sclipatul lor parea ai­doma lacrimilor. Indeosebi trandafirii cei rosii si infoiati erau umezi de-a binelea, de parca atunci s-ar fi oprit din plins.
Sa planga oare trandafirii? - m-am intrebat eu nedu­merit. Oare cine sa-i fi necajit intr-atit sau cine sa le fi pri­cinuit vreun rau?

M-am aplecat asupra-le si m-am uitat jur-imprejur: Ei bine, nu era njmeni! Ba nu: pe o floare se afla o albina pornita de cum a dat soarele, cu harnicie la cules. Dar nu .cred ca albinuta aceea mica, care zumzaia din aripioare, sa fi intepat trandafirul. Dimpotriva: parea sa-l mingiie.
Nu i-am spus nimica bunicii. Seara insa, eind udam impreuna cu ea florile - si trebuie sa stiti ca toate florile ne multumeau facindu-se din ce in ce mai frumoase! - am cercetat trandafirii din nou, cu luare aminte. Nu mai aveau lacrimi, desi tot am mai vazut albine harnicind prin preajma-le.
L-am povestit totul bunicii aratindu-i nedumerirea mea, cerindu-i sa-mi spuna de ce anume sa fi plins in dimi­neata aceea trandafirii. Bunica a zimbit:

- Trandafirii, ca toate celelalte flori ale gradinii, nu pling: bobitele acelea mici, pe care le-am vazut eu scapa-rind pe petale, aidoma unor nestemate, nu erau lacrimi, ci roua. Vara si toamna, in diminetile insorite si calde, tran-. dafirii se impodobesc cu roua, aratindu-si astfel prospeti­mea florilor si cautind sa atraga prin aceasta, catre ei, cit mai multe albine sau fluturi.
Vrasazica, si florile vor sa para cit mai frumoase si mai imbietoare spalindu-si obrajii dupa o noapte de somn...

Nuielusa de alun de calin gruia Piticul atipila de franu filipic Varza fermecata de fratii grimm Doi calator! de alexandru mitru