Odata vara pe aproape de mosi, ma furisez din casa si ma duc, ziua in amiaza-mare, la mas...Vasjle, fratele tatei cel mai mare, sa fur niste cirese; caci numai la dinsul si inca la vreo doua locuri din sat era cite un cires varatec care cocea-palea de Duminica Mare. Si ma chitesc eu in mine cum s-o dau ca sa nu ma prinda. Intru mai intii in casa omului si ma fac a cere pe Ion, sa ne ducem la scaldat. n2x7222nz72djf
- Nu-i acasa Ion, zise matusa Marioara; s-a dus cu mosul Vasile, sub Cetate la o chiua din Condreni, s-aduca niste sumani.
Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele, si ba­ietii, si femeile, si barbatii; si se fac multe giguri de sumani, si lai de noaten, care se vind si panur si cusute; si acolo, pe loc, la negustori armeni - veniti inadins din alte tirguri: Focsani, Bacau, Roman, Tirgu Frumos si de pe aiurea, precum si pe la iarmaroace in toate partile. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii, razesi fara paminturi si cu negustoria din picioare: vite, cai, oi, porci, brinza, lina, oloi, sare si faina de papusoi; sumane mari, genunchere si sardace; itari, bernevici, camesoaie, laicere si scorturi inflorite; stergare de borangic alese si alte lucruri, ce le duceau lunea in tirg sau joia pe la manastirile de maici, carora le vine cam peste mina tirgul.

-  Apoi dar mai ramii sanatoasa, matusa Marioara! vorba de dinioara. Si-mi pare rau ca nu-i varu Ion acasa ca tare as fi avut placere sa ne scaldam impreuna . . . Dar in gindul meu: "Stii c-am nimerit-o? Bine ca nu-s acasa; si de n-ar veni degraba si mai bine ar fi..."
" Si scurt si cuprinzator, sarut mina matusei, luindu-mi ziua buna ca un baiat de treaba; ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat, ma supuresc pe unde pot si, cand colo, ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in sin, crude, coapte, cum se gaseau. Si cum eram ingrijorat si ma sileam sa fac ce-oi faoe mai degraba, iaca matusa Marioara cu o jordie in mina, la tulpina ciresului!

-  Dar bine, ghiavole, aici ti-i scaldatul? Zise ea cu ochii holbati la mine. Scoboara-te jos, tilharule, ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori ca jos era prapadenie! Daca vede ea ce vede ca nu ma dau, zvirr! de vreo doua-trei ori cu bulgari in mine, dar nu ma chiteste. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus, zicand:


-  Stai, ma porcane, ca te captuseste ea, Marioara, acusi! Atunci eu ma dau iute pe o creanga mai spre poale si odata fac: zdup! in niste cinepa care se intindea de la cires inainte, si era cruda si pana la, briu de inalta. Si nebuna de matusa Marioara dupa mine, si eu fuga iepureste prin cinepa si ea pe urma mea, pana la gardul din fundul gradinii, pe care neavind vreme sa -l sar, o cotigesc inapoi iar prin cinepa, fugind tot iepureste, si ea dupa mine in dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit, pe de laturi iar gard, si hirsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cit pe ce sa puie mina pe mine! Si eu fuga, si ea fuga, si eu fuga, si ea fuga, pana ce dam cinepa toata palanca la pamint; caci sa nu spun minciuni, erau vreo zece- douasprezece prajini de cinepa frumoasa si deasa cum ii peria, de care nu s-a ales nimica. Si dupa ce facem noi trebusoara asta, matusa nu stiu cum se incilceste prin cinepa, ori se impiedica de ceva si cade jos. Eu atunci iute ma rasucesc intr-un picior, fac vreo doua trei sarituri mai potrivite, ma azvirl peste gard de parca nici nu l-am atins, si-mi pierd urma, ducindu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea . . .
Dar mai indesara, iaca mos Vasile, cu vornicul si paznicul striga pe tata la poarta, ii spun pricina si-l cheama sa fie fata cand s-a ispasT cinepa si ciresile - caci drept vorbind si mos Va-sile era carpanos s-un pui de zgirie-brinza ca si matusa Mari-oara. Vorba aceea: au tunat si i-au adunat. Insa degeaba mai clempanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciu­nea se facuse si vinovatul trebuia sa plateasca. Vorba ceea: Nu plateste bogatul ci vinovatul! Asa si tata a dat gloaba pentru mine si pace buna! Dupa ce a venit el rusinat de la ispasa, mi-a tras o chelfaneala ca a.ceea zicand:                                 ,

-  Na! satura-te de cirese! De amu sa stii ca ti-ai mancat lefteria de la mine, spinzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu de pe urma ta?

Si iaca asa cu ciresile; s-a implinit vorba mamei, sarmana, iute si degraba; ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furti­sag, insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea unde o pui?? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varu Ion si chiar cu baietii si fetele din sat; mai ales duminica la biserica, la hora, unde-i frumos de privit, si la scal­dat, in Cierul Cucului, unde era batelistea flacailor si a fetelor, doriti unii de altii toata saptamina de pe la lucru.
Ma rog, mi se dusese buhul despre pozna ce facusem de n-aveai cap sa scoti obrazul in lume de rusine si mai ales acum: cand se ridicase citeva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoni si pe mine la inima. Vorba ceea:


-  Ma Ioane, dragi ti-s fetele?


-  Dragi!

-  Dar tu lor?


-  Si ele mie!
Insa ce-i de facut? . . . S-a trece ea si asta; obraz de scoarta si las-o moarta in papusoi, ca multe altele ce mi s-a intimplat. In viata, nu asa intr-un an, doi si deodata, ci in mai multi ani, si pe rind ca la moara. Si doar ma feream eu, intr-o parere, sa nu mai dau peste vreo pacoste, dar parca ma impingea, de le faceam atunci cu chiuita.
Si tocmai-mi-te, indata dupa cea cu ciresele, vine alta la rind.

Poveste de iarna de mircea suntimbreanu Hans-cel-de-fier de fratii grimm Povestea picaturii de apa de d. cocoru Fram -ursul polar de cezar petrescu - fragment