In dimineata aceea soarele a trebuit sa trudeasca indelung pana a izbutit sa risipeasca negurile care apasau padurea... r5f445re15fqb
Cind am iesit afara, bunicul era pe prispa si ma as­tepta:


-  Hai sa mergem sa culegem nucile!
imi plac tare mult nucile. Stiu si o ghicitoare cu ele: "Patru frati ingemanati, intr-o camasa-mbracati, ghici ce e?" Nuca, fireste!

-  Am sa-ti arat cum bat stancutele nucile, spuse buni­cul. Au ele invatatura lor care le prinde bine, caci si lor le place miezul bun.
Cunosteam stancutele astea, pasari vioaie si istete. Mu faceau nici un rau nimanui. Isi aveau cuibul in hornul cel vechi al surii; acolo si-au scos puii si i-au invatat sa zboare. Faceau fel de fel de acrobatii, ridicindu-se si la-sindu-se pe o aripa, apoi picau aidoma unui pietroi de zi­ceai ca acusi-acusi se vor zdrobi. Bunicul mi-a spus ca se joaca si ele, sa-si intareasca aripile! Le cunosteam, asa­dar, si ma bucuram "cind le vedeam. Spusele bunicului m-au pus pe ginduri: Cum adica "invatatura stancutelor?" Sa aiba oare ele "O scoala" a lor? Asa ca, l-am intrebat pe bunicul:


-  Scoala? Asa, cu clase si banci?...

-  Asa ceva, fireste, nu au! Dar invatatura cum anume sa faca pentru a dobindi cele de trebuinta traiului, ai sa vezi ca au!

Am ajuns sub nuc. Nucile erau coapte, numai bune de cules. Ba vreo citeya, rascoapte, erau cazute pe jos. Am luat doua, le-am strins in pumni si le-am spart: aveau miezul dulce.
In nuc, cele doua stancute cu cei trei pui ai lor. Cerce­tau nucile. Pe semne ca erau dornice sa le guste, dar cum sa faca? Stancutele cele tinere incercau sa sfarime coaja cu izbituri de cioc. Potriveau nuca in ghiare si loveau o data, de doua ori. Coaja se dovedea mai tare decat pute­rea ciocurilor si nu _xde putine ori nuca le scapa din gheare. Apoi incercau cu alte nuci... Parintii le-au lasat sa trudeasca o vreme, apoi unul din ei a luat in cioc o nuca, s-a ridicat in zbor si, ce sa vezi, deodata, a lasat nuca sa cada, ca si cufll ar fi scapat-o! A ales in asa fel locul incit in cadere, nuca sa se loveasca de niste pietre. A mai ridi­cat-o o data, si minune, nuca s-a spart! Stancuta cea ba-trina si-a chemat puisorii, Ie-a aratat nuca sfarimata si i-a indemnat sa faca la fel!
Cit te-ai freca la ochi, toate stancutele au avut cite o nuca sparta. Fiindca nu se aflau prea multe pietre in preajma, asteptau rabdatoare sa le vina rindul la... scapat nuca din cioc! Si se dovedeau a fi cit se poate de multu­mite.
- Ei nepoate, vazut-ai scoala stancutelor?...

Lumea plantelor sl animalelor de viniciu gafita Hans-cel-de-fier de fratii grimm Lacrimile trandafirilor de eugen jianu