j1s9718jm11dqu
De-o bucata de vreme, in fiecare zi, la ora patru bunicuta lui Puiu Cercel are mare placere sa manance o dulceata impreuna cu mama lui Dumitrei. Cum se apropie ora, mama pregateste farfurioarele, linguritele, cestile si asteapta. Dar acum s-a facut demult ora patru si bunicuta n-a venit.

- Ce-o fi? se ingrijoreaza mama. Nu cumva o fi bolnava?


-  Precis s-a imbolnavit! o asigura Dumitrei. Chiar Puiu Cercel a zis: "Daca bunica afia de doiul meu se imbolnaveste de inima rea".

- Cum? Puiu Cercel a luat un doi?


- A luat la aritmetica! S-a jucat in banca in timpul lectiilor.

- Se joaca in banca in timpul lectiilor? De ce nu se joaca in recreatie?


- Asa! se incrunta Dumitrei si adauga neinduplecat: Nici Puiu Cercel si nici Stefanescu Ghita n-or sa mai fie premianti, asa cred.

- Cum se poate? se necajeste mama.
Mama se asaza pe scaun langa Dumitrei, se uita fix la el, foarte, foarte nedumerita:


- Si, cum, voua premiantilor nu va pasa de colegii vostri care raman in urma?

Tocmai cand Dumitrei voia sa-i povesteasca cat de suparata e toata lumea pe codasi, taaarrr! soneria! Nu era bunicuta, ci Puiu Cercel! Cu gura pana la urechi, ca de obicei:


- Saru-mana, tanti Popescul M-a trimis bunica sa va invit la noi la o dulceata! Sa vedeti ce mobila noua de bucatarie avem.
Ce curios! Mama se bucura grozav cand il vede pe Puiu Cercel!...


-  Multumesc, Puiule! Mi-era teama ca bunicuta ta e bolnava.

-  Nu e bolnava deloc! se umfla el in pene. E vesela! V-am spus ca tata a cumparat mobila noua de bucatarie!

- Abia astept s-o vad!
Dar in timp ce mama isi puse salutul verde pe umeri, adauga pe neasteptate:


- Sa stii, tare rau imi pare de doiul ala al tau!
Puiu Cercel ramase un pic surprins, apoi ofta intristat:


- Am luat! Dar va rog, tanti Popescu! Va rog mult sa nu-i spuneti astazi nimic bunicutei! ii spun eu, maine, poimaine, poate iau vreo nota buna! Ca azi nu vreau sa-i stric inima!
-  Hmm, cazu mama pe ganduri. Dar eu, tot nu pricep: de ce te joci tu in banca? Doamna invatatoare isi sparge pieptul sa va explice lectia si tu te joci! Nu-i normal sa se supere?

Puiu Cercel se scarpina in cap, incurcat:


- E normal! Dar eu nu ma jucam! Stefanescu Ghita a gasit un carabus. Il avea intr-o cutie. Eu am crezut ca a murit din lipsa de aer. Ghita a zis ca e viu si a deschis cutia si atunci carabusul a sarit si dus a fost! Ei, si atunci ne-a vazut doamna si gata doiul!
Dumitrei asculta povestea lui Puiu Cercel si intreaba neincrezator:


- Dar de ce cand te-a intrebat doamna ce faceai in banca, n-ai spus nimic de carabus?


- Pai, era carabusul meu? Si pe urma n-auzi ca a fugit?


- incurcata treaba! ofta mama. Dar mi se pare ca am vazut in parc o multime de carabusi. Aprilie si mai e timpul lor! Ati putea sa va duceti dupa carabusi, dar asta dupa ce va faceti lectiile!
Dumitrei se pomeni ca spune:


- Vrei sa ne facem lectiile impreuna si pe urma sa mergem dupa carabusi?


- Eu vreau! Ca si bunicuta ma tot intreaba mereu ce tot avem noi doi de impartit! Dar eu nu mai sunt suparat pe tine!
Si asa plecara toti trei impreuna, acasa la Puiu Cercel.

Imparatul cioc-de-sturz de fratii grimm Flacara albastra de fratii grimm Fetita cu cozi de calin gruia