-  Astimpara-te! O sa te calce cineva!- spuse ingrijorata Furnica, vazindu-si copila pornind din rondul de flori spre scara blocului nou. Intr-adevar, aicj era un du-te vino de oameni. Fu deajuns o clipa de neatentie a Furnicii, toc­mai cand aceasta se opintea sa urneasca o farima de piine de trei ori mai mare decat ea, ca Fumicuta sa se faca ne­vazuta. Mama acesteia fu cuprinsa de o mare neliniste.

-  Unde s-o fi dus? Nu trebuia s-o pierd din ochi. Ce g8m3112gz27myq
sa ma fac? Unde s-o caut acuma, cand amurgul ascunde totul? - se vaita ea. Necajita tare, incepu sa alerge incolo si-ncoace. In drum o intreba pe buburuza rosie cu picuri negri daca nu-i vazuse copila. Se indrepta apoi catre floa­rea de regina noptii care avea destula treaba - tocmai isi deschidea albul plin de miresme si in momentele acelea nu-i placea niciodata sa fie deranjata. Nimeni nu stia insa incotro apucase Furnicuta. Obosita, amarita, tocmai cand aproape nici nu mai tragea nadejde sa o regaseasca, hop! ca strengarita se ivi in spatele mamei sale. Scuturindu-si piciorusele - ca niste capete de ata neagra - si speriata inca, Furnicuta incepu sa istoriseasca ce patise: .

-  N-apucasem bine sa pasesc in prima incapere, cand o namila cu git lung, lung, in inele intunecate si Cu o gaura larga, ca dintr-un metal argintiu, m-a sorbit ct ai zice peste. Ei, dar tot gurii asteia trebuie si sa-i multu­mesc.

-  Sa-i mai si multumesti? Cum? Ce tot vorbesti? - intreba Furnica revoltata.

-  Pai da... Ca daca ar fi avut dinti si masele, numai eram acuma printre vii - raspunse Furnicuta razand si povestind apoi mai departe. M-am pomenit in intuneric, intr-un val de praf. Dupa cum am simtit, in jurul meu se aflau bucatele de hirtie, ata, piine. Eram singura vietate in pintecul urias care ma inghitise pe nemestecate. Deodata, am auzit un glas subtire - ca firul asta de musetel pe care stam - ce venea de undeva dinafara.

-  Si, ce zicea? Al cui era? - intreba nerabdatoare Furnica.

-  Era Rodica, fetita pe care o vedem noi mereu cu mingea pe aici si care spunea ca saculetul e plin de praf. De aceea, trebuie sa-l scuture deindata. Nici n-am apucat sa inteleg ce s-a petrecut, ca m-am si pomenit azvirlita glont afara, impreuna cu tot gunoiul ce ma intovarasise acolo. Deasupra mea am simtit o revarsare de lumina care pentru o clipa m-a orbit. Am respirat adinc. Vazduhul era, sau mi s-a parut mie, mai limpede ca oricind. Drumul ca­tre tine, mama, a fost minunat.
La vorbele Furnicutii, mama acesteia se lipsi sa o mai dojeneasca. Ii explica insa ca «namila» aceea nu era decat un aspirator. El avea sa o soarba din nou, fara scapare, daca va mai intra prin casele oamenilor, unde vin tot mai multe asemenea inghititoare de gunoaie, dar si de Furni-cute neastimparate...

Povestea fulgului de zapada de trenca banciu Tepelus - ariciul de eugen jianu Fata unchiasului de dumitru stancescu Caprioara de emil garleanu