g3t7719gv99tdt
Era odata un mosneag s-o baba, si mosneagul avea o fata si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tifnoasa si rea la inima; dar, pentru ca era "fata mamei", se alinta cum se alin­ta cioara-n lat, lasind tot greul pe fata mosneagului. Fata mos­neagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la ini­ma. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si fru­moase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea sluta si de mama vitrega. Noroc de la Dumnezeu ca era o fata ro-bace si rabdatoare, caci altfel ar fi fost vai si amar de pielea ei.
Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale: ea du­pa gateje in padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea in sfirsit in toate partile dupa treaba. Cit era ziulica de mare, nu-si mai stringea picioarele; dintr-o parte venea si-n alta se ducea. Si-apoi baba cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultumi­toare erau. Pentru baba, fata mosneagului era piatra de moa­ra in casa; iar fata ei busuioc de pus la icoane.
Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea cite un ciur plin de fuse, iar fata babei indruga si ea cu mare greutate cite un fus; s-apoi cand veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu, fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i de-ie ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag, spunind ca ea a tors fusele. In zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul miinilor sale, caci indata o apucau de obraz baba si fiica-sa si trebuia numaidecat sa ra-miie pe a lor. cand venea duminica si sarbatorile, fata babei era impopotonata>si netezita pe cap, de parc-o linsese viteii. Nu era joc, nu era claca in sat, la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate acestea. S-apoi cand venea mosneagul de pe unde era dus gura babei umbla cum umbla melita: ca fata lui n-o asculta, ca-i userniea, ca-i lenesa, ca-i soi rau . .. ca-i laie, ca-i balaie, si... ca s-o alunge de la casa, s-o trimeata la slujba unde stie, ca nu-i chip s-o mai tie, pentru ca poate sa naraveasca si pe fata ei.
Mosneagul fiind un gura-casca, sau cum iti vrea sa-i ziceti, se uita in coarnele ei si ce-i spunea ea sfint era. Din inima bie­tul mosneag poate c-ar fi mai zis cite ceva, dar acum apucase a cinta gaina la casa lui si cucosul nu mai avea nici o trecere. S-apoi, ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu dedeochiul, caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.
Intr-una din zile mosneagul, fiind foarte amarit de cite-i spunea baba, chema fata si-i zise:


-  Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti, ca esti ra de gura si innaravita si ca nu este chip sa mai stai la noi, du-te si tu incotro te-o indrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asta din pricina ta. Dar te sfatuiesc ca un tata ce-ti sunt ca orisiunde te-i duce, sa fii supusa, blajina si harnica; caci la casa mea tot ai dus-o, c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc... dar prin straini Dum­nezeu stie peste ce soi de saminta de oameni ii da, si nu ti-or
. rabda cite am rabdat noi.
Atunci biata fata, vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mina tata-sau si cu lacrimi in ochi porneste in toata lumea, departindu-se de casa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere!
Si merse cit merse pe drum, pana ce din intimplare ii iesi inainte o catelusa bolnava ca vai de capul ei, si slaba de-i nu-marai coastele. Si cum vazu pe fata, ii zise:


-  Fata frumoasa si harnica, fie -ti mila de mine si ma grijeste, ca t-oi prinde si eu bine vreodata. Atunci fetei i se facu mila si luind catelusa o spala s-o griji foarte bine. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum, multumita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna.
Nu merse ea tocmai mult si numai iaca ce vede un, par frumos si inflorit, dar plin de omizi in toate partile. Parul, cum vede pe fata, zice:


-  Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de omizi, ca t-oi prinde si eu bine vreodata.
Fata, harnica cum era, curata parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce sa-si caute stapin. Si mer- gind ea mai departe numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. Fintina atunci zise:


-  Fata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca t-oi prinde si eu bine vreodata.               ;
Fata rineste fintina s-o ingrijeste foarte bine. Apoi o lasa si-si cauta de drum. Si tot mergand mai departe, numai iaca ca da de un cuptior nelipit mai-mai sa se rasipeasca. Cuptiorul, cum vede pe fata, zice:

- Fata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma ca poate ti oi prinde si eu vreodata bine.
Fata, care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui, isi sufleca minicile, calca lut si lipi cuptiorul, il humui si-l griji, de-ti era mai mare dragul sa-l privesti. Apoi isi spala frumusel miinile de lut si porni iarasi la drum.
Si mergand ea acusi zi si noapte, nu stiu cum facu ca se rataci. Cu toate acestea nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu ci merse tot inainte, pana ce intr-una din zile dis-de-dimineata, trecind printr-un codru intunecos, da de o poiana foarte fru­moasa si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoa­se. Si cand se apropie de acea casa, numai iaca o baba intimpina. pe fata cu blindeta si-i zice:


-  Da ce cauti prin aceste locuri, copila, si cine esti?


-  Cine sa fiu, matusa? Ia, o fata saraca, fara mama si fa­ra tata pot zice: si numai cel de sus stie cite am tras de cand mama care m-a facut a pus miinile pe piept! Stapin caut, si ne-cunoscind pe nime, si umblind din loc in loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa m-a povatuit de am nimerit la casa dumitale si te rog sa-mi dai salasluire!

-  Sarmana fata - zice batrina - cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sunt sfinta Duminica. Slujeste la mine astazi si fii incre­dintata ca miine n-ai sa iesi cu miinile goale din casa mea.

-  Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac.

-  Ia, sa-mi lai copilasii care dorm acum si sa-i hranesti, apoi sa-mi faci bucate si, cand m-oi intoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nici fierbinti, ci cum is mai bune de mancat-Si cum zise, batrina porneste la biserica, iar fata sufleca minicile si se apuca de treaba. Intii si-intii face lautoare, apoi iese afara si incepe a striga:


-  Copii, copii, copii! Veniti la mama sa va laie!
Si cand se uita fata, ce sa vada? Ograda se umpluse si padu­rea fojgaia de o multime de balauri si de tot soiul de jivine mari si mici; insa tare in credinta si cu nadejdea in Dumnezeu, fata nu se sparie, ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste, cit nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut bucate; si cand a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie. Si dupa ce a sezut la masa, a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de acolo o lada care o vrea ea si sa si-o ieie ca simbrie, dar sa n-o deschida pana acasa la tata-sau.
Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite, altele mai noi si mai frumoase. Ea insa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. Si cand se da cu dinsa jos, sfinta Duminica cam increteste din sprincene dar n-are incotro, ci binecuvinteaza pe fata, care isi ia lada in spate si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise.
Cind pe drum, iaca cuptiorul ingrijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite ... Si maninca fata la placinte si maninca hat bine, apoi isi mai ia citeva la drum si porneste.
Cind mai incolo, numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana la gura cu apa limpede cum ii lacrima, dujce si rece cum ii gheata. Si pe colacul fintinii erau doua pahare de argint, cu care a baut la a,pa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte.
Si mergand mai departe, iaca parul ingrijit de dinsa era in­carcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, si dulci ca mierea. Parul vazind pe fata, si-a aplecat crengile-n jos si ea a mancat la pere si a luat la drum cit i-a trebuit.
De acolo mergand mai departe, iaca se intilneste si cu cate­lusa, care acum era voinica si frumoasa, iara la git purta o salba de galbeni, pe care a dat-o fetei ca multamita pentru ca a cau­tat-o la boala.
Si de aici fata, tot mergand inainte, a ajuns acasa la tata-sau. Mosneagul cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Fata atunci scoate salba si paharele cele de ar­gint si le da tatine-sau; apoi deschizind lada impreuna, nenuma­rate herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi ies din ea, in-cit mosneagul pe loc a intinerit, vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda.
Fata ba.bei atunci si-a luat inima in dinti si a zis: - Las , mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii; ma duc sa-ti aduc si eu mai multe. Si cum zice, porneste cu ciuda, tras- nind si plesnind. Merge si ea cit merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mosneagului; se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolna.va; da si ea de parul cel ticsit de omide, de fintina cea milita si seaca si parasita, de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. Dar cand o roaga si catelusa, si parul, si fintina si cuptiorul ca sa ingrijeasca de dinsele, ea le raspunde cu ciuda si in bataie de joc:

- Da cum nu! Ca nu mi-oi festeli eu minutele tatucutii si a mamucutii! Multe slugi ati mai avut ca mine?

Atunci cu toatele stiind ca mai usor ar putea capata cineva lapte de la o vaca stearpa decat sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai ce­rut de la dinsa nici un ajutor. Si mergand ea tot inainte, a ajuns apoi si ea la sfinta Duminica; dar si aici s-a purtat tot hursuz, cu obraznicie si prosteste. In loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici, cum i-a laut fata mosneagului de bine, ea i-a oparit pe toti de tipau si fugeau nebuni de usturime si de durere. Apoi bucatele le-a facut afumate, arse si sleite, de nu era de chip sa le poata lua cineva in gura... Si cand a venit sfinta Duminica de la biserica, s-a pus miinile-n cap de ceea ce a gasit acasa. Da sfinta Duminica blinda si ingadui­toare n-a vrui sa-si puie mintea cu o sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta; ci i-a spus sa se suie in pod, sa-si aleaga de acolo o lada care i-o placea si sa se duca in plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit si si-a ales lada cea mai noua si mai fru­moasa, caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos, dar sa faca slujba buna nu-i placea. Apoi cum se da jos din pod cu lada, nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si bine-cuvintare de la sfinta Duminica, ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. Si mergea de-i piriiau calciiele de frica sa nu se razgindeasca sfinta Duminica, sa porneasca dupa dinsa 5-0 ajunga si sa-i ieie lada.
Si cand ajunge la cuptior, frumoase placinte erau intr-insul. Dar cand s-a.propie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta, fo­cul o arde si nu poate lua. La fintina asijderea paharutele de argint, nu-i vorba erau, si fintina plina cu apa pana-n.gura; dar cand a vrut sa puie mina pe pahar sa ieie apa, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fintina intr-o clipa a secat si fata de sete s-a uscat! . . . cand prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeti ca a avut fata parte sa guste vreuna? Nu, caci parul s-a facuj; de o mie de ori mai inalt de cum era, de-i ajunsese crengile in nouri. Si-atunci.. . scobeste-te, fata babei, in dinti! mergand mai ina­inte cu catelusa inca s-a intilnit; salba de galbeni avea si acum la git; dar cand a vrut fata sa i-o ieie, catelusa a muscat-o, de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa. Isi musca fata acum degetele mamucutii si ale tatucutii de ciuda si de ru­sine, dar n-avea ce face.
In sfirsit, cu mare greu ce a ajuns ea si acasa la ma-sa, dar si aici nu le-au ticnit bogatia, caci deschizind lada o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mancat-o pe baba cu fata cu tot, de parca n-au fost pe lumea asta, si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot.
Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. El a maritat pe fiica-sa dupa un om bun si harnic.
Cocosii cintau acum pe stilpii portilor, in prag si in toate partile; iar gainile nu mai cintau cocoseste la casa mosneagului, sa mai faca a rau, c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atita ca mosneagul a ramas plesuv si spetit, de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cu cociorva, daca-i copt malaiul.

Cand stapanul nu-i acasa! de emil garleanu Ajutoarele padurii de eugen jianu Intr-o poveste de marin sorescu O raza de emil garleanu