Ehei, Rica, iata-te gata de drum. Bunica ti-a netezit camasa si ti-a petrecut pe dupa gat curelusa de la tasca ta, tot cainindu-se ca nu are pe altcineva la indemana sa se duca pana la tata, la santier. Si era musai sa mearga cineva, sa-i dea telegrama adusa de postas. Bine ca nu e mult pana la santier, desi bunica tot ti-a zis: "Ata sa te duci, Rica, si ata sa te intorci!" Ti-a pus pe urma telegrama in tasca.
Tie nu ti-e frica sa umbli singur. Si de ce sa te incerce teama, cand stii ca strada asta, pe care o cunosti de cand lumea, a fost facuta chiar de tata impreuna cu ceilalti lucratori de pe santier.
Toate bune si frumoase, numai ca e ceva ce nu se potriveste. Tata spunea ca lui ii place sa construiasca numai strazi drepte. Atunci de ce trebuie sa ocolesti? "Aha", din cauza semaforului de la colt, care iti spune cu ochiul lui rosu "nu". Trebuie sa ajungi la zebra desenata pe asfalt si de acolo sa te intorci pana unde se deschide strada pe care lucreaza tata.

- Rica, ce e cu tine?... Esti singur?


- M-a trimis bunica sa-ti aduc asta.
Predai telegrama cu mandria celui care isi indeplineste frumos datoria. Tata se bucura de vesti si te opreste pe langa el, caci in curand va merge si el catre casa.
Da, si cu tata, drumul de inapoiere e acelasi; mai intai pe la zebra, pe urma pe la semaforul cu ochi in trei culori. Te mirai, Rica, vazand ca si tata, cel care construieste strazi drepte, merge pe unde ai mers si tu. Tata spune cu zambet sagalnic; "Drumul drept e cel scurt, nu incape indoiala; insa, cum e si cu drumul nostru catre casa, cel mai drept si mai sigur e atunci cand stii pe unde sa mergi."
Si dupa aceea tata zice fara sa mai zambeasca:


- Drum drept inseamna sa ajungi la tinta. Asa cum ai ajuns tu la mine si cum vom ajunge indata amandoi acasa.

Legenda privighetorii de simeon florea marian Povestea unei picaturi de apa de m. ghiviriga La scaldat de ion creanga Ionel, un baietel... de gica lutes