DOI CALATOR! de Alexandru Mitru
o3z2624ok11cey
Tovarasia
buna, la vreme de primejdie se vede... C-asa sunt dragostea si prietenia,
de n-au temei, se strica doar cand bate vantul, dar de sunt trainice,
pe cat se-nvechesc, pe-atata sunt mai bune!
Se
povesteste ca odata mergeau pe un drum, printr-o padure doi calatori.
Unul batran - invatatorul celuilalt; celalalt, un flacau in lege. Se
tot silea batranul sa-l invete pe cel tanar cum trebuie sa se poarte-n
viata, cu cinste, cu dreptate si vrednicie.
Mergand
ei asa, aud un mormait. Si iacata vine spre ei un urs naprasnic.
Flacaul
cand aude si mai ales cand vede ursul cu labele ridicate, cu colti mari,
albi, se inspaimanta.
O
ia la fuga si, folosindu-si sprinteneala, se urca intr-un copac.
Batranul
- ce sa faca? Nu poate nici fugi, nici sa se catere-n copac.
Lasat
de invatacel la indemana fiarei, se arunca la pamant si
statu fara suflare.
Vine
si ursul flamand, zdrobind in cale padurea, si mormaie amenintator:
-
Morrr... Morrr...!
Vede
batranul, i! miroase. Crede ca-i mort (ursul nu mananca mortaciuni).
Asa ca pleaca mai departe.
Trece
primejdia. Se da flacaul jos de unde se urcase. Vine la
cel batran si-l intreba:
- Ce
ti-a soptit ursul la ureche, invatatorule?
-
Mi-a spus - raspunde inteleptul - ca unde e pamantul sterp,
zadarnic mai arunci samanta aleasa, ca sfatul bun se prinde doar
de mintea celui ce-l asculta. Si mi-a mai spus sa nu mai plec vreodata
la drum cu oameni dintre aceia care de frica te parasesc la cea
dintai primejdie.
Asa
a spus batranul, amarat pana peste fire ca are un asemenea
invatacel.
Povestea cuiburilor din stuf de eugen jianu
Ce comoara ascunde painea? de emilia caidararu
Intr-o poveste de marin sorescu
Steagul cu cap de lup de dumitru almas |
|