COADA VEVERITEI de Eugen Jianu
Stiti
voi de ce si de cand isi poarta Rita-Veverita, si dupa ea toate suratele,
coada infoiata? Nu?! Atunci sa va spun eu: intr-o buna dimineata, aidoma
celei de acum, i-a venit pofta Ritei-Veveritei sa manance niste zmeura
din aceea mare, rosie si-nmiresmata. Numai gandindu-se la ea, si-i lasa
gura apa! Stia ea in dunga poienii un tufaris de zmeura, asa ca, iute-iute,
hai intr-acolo. Numai ca, ce sa
vezi: in dimineata aceea si mos Martin, ursul batran poftise
zmeura. Astfel ca, atunci cand a ajuns Rita-Veverita la zmeuris, I-a
gasit acolo, ospatandu-se in voia lui cea mai buna. Tufa de zmeura era
mare, zmeura multa, mos Martin
nu se arata deranjat, dimpotriva - si ce-arfi putut avea el
cu o fiinta atat de mica? - incat Rita-Veverita s-a apucat si ea sa
manance. b3l4711bk44ron
Ospata
si cu coada ochiului tragea la urs: mare-mare, cat o suta de veverite
si poate chiar mai mult! Blana castanie avea si el;
asisderea ochi negri, urechi si bot ascutite. Hm! Pai ursul asta e
tot un soi de veverita, numai ca mai mare la trup! Si masurandu-l
asa, baga Rita-Veverita de seama ca ursul n-are coada.
- Hm!
chicoti ea, ursul mare coada n-are si eu mica am codica. Si-nca ce codica:
stufoasa si matasoasa.
Ursul
n-o lua in seama, isi vedea de-ale lui.
- Hm!
chicoti din nou Rita-Veverita. Asa? Si-si infoie codita. Nu de
alta, dar ca s-o poata oricine vedea!
Ei,
si de atunci isi poarta veveritele coada stufoasa, falindu-se cu ea.
Nalba sl rasura de fratii grimm
Fluierul fermecat de victor eftimiu
Piticul atipila - de framu filipic |
|