Stiti voi de ce si de cand isi poarta Rita-Veverita, si dupa ea toate suratele, coada infoiata? Nu?! Atunci sa va spun eu: intr-o buna dimineata, aidoma celei de acum, i-a venit pofta Ritei-Veveritei sa manance niste zmeura din aceea mare, rosie si-nmiresmata. Numai gandindu-se la ea, si-i lasa gura apa! Stia ea in dunga poienii un tufaris de zmeura, asa ca, iute-iute, hai intr-acolo. Numai ca, ce sa vezi: in dimineata aceea si mos Martin, ursul batran poftise zmeura. Astfel ca, atunci cand a ajuns Rita-Veverita la zmeuris, I-a gasit acolo, ospatandu-se in voia lui cea mai buna. Tufa de zmeura era mare, zmeura multa, mos Martin nu se arata deranjat, dimpotriva - si ce-arfi putut avea el cu o fiinta atat de mica? - incat Rita-Veverita s-a apucat si ea sa manance. b3l4711bk44ron
Ospata si cu coada ochiului tragea la urs: mare-mare, cat o suta de veverite si poate chiar mai mult! Blana castanie avea si el; asisderea ochi negri, urechi si bot ascutite. Hm! Pai ursul asta e tot un soi de veverita, numai ca mai mare la trup! Si masurandu-l asa, baga Rita-Veverita de seama ca ursul n-are coada.

- Hm! chicoti ea, ursul mare coada n-are si eu mica am codica. Si-nca ce codica: stufoasa si matasoasa.
Ursul n-o lua in seama, isi vedea de-ale lui.

- Hm! chicoti din nou Rita-Veverita. Asa? Si-si infoie codita. Nu de alta, dar ca s-o poata oricine vedea!
Ei, si de atunci isi poarta veveritele coada stufoasa, falindu-se cu ea.

Nalba sl rasura de fratii grimm Fluierul fermecat de victor eftimiu Piticul atipila - de framu filipic