m5f545me51unj
Se adunasera in padurea dintr-o margine de sat anima­lele la sfat:


-  Ce ziceti, din toate vietuitoarele cite sunt, care cre­deti ca-i mai tare pe Pamint? intreba Ruha - Buha cea inteleapta, potrivindu-si ochelarii pe nas, cu aripa dreapta.
Eu zic, zice Chit, soricelul - cel-elegant, eu zic ca e prietenul meu Trompa-lunga-sa-i-ajunga, marele Elefant, care poate fringe o padure, ca pe o gramada de surcele sau ca pe un vrej de mure:

Dar leul, paraleul, de el ai uitat? Odata ca fJin joaca doar cu o laba o lovitura a dat si un bivol la pamint a culcat - il intrerupse Tupa-tup... Sau sa ne gindim numai la lup...

- Asa e si tigrul si hipopotamul si ursul, si ei sunt pu­ternici, la trinta vrednici, dar eu zice ca este cineva si mai tare, desi nu arata asa de mare, vorbi tot Ruha-Buha.

-  Cine sa fie, cine care sa ma intreaca si pe mine? in­treba leul ce se ivise deodata pe aproape, calcind neauzit, cu mers pisiit.

-  Cum? Oare n-ati ghicit?! Este omul, negresit... El are pusca si asta stiti doar cit de amarnic musca, dobo-rind pe oricare dintre noi cit ai clipi la pamint. El si muntii daca vrea ii schimba din loc, e stapin pe apa si pe foc...


-  Dar cu Frigul, cu fratele meu Vintul-cel-mare si cu surorile mele Ploile nu se pune!

-  Asta cine o spune?

-  Chiar eu, jupinul Frig, bun prieten cu Geruiala, fiul Iernii alungata de pe aici d zina Primavara. Pe rnine insa nimeni nu va ajunge sa ma alunge.

Astea fiind spuse, de catre bungetul de padure incepu sa se lase cu infiorare o boare de racoare, care alunga animalefe spre birloguri, pe fiecare. Numai Ruha-Buha ra­mase la gura scorburii sale, sa vada cine-i mai tare...

Oamenii simtind racoarea trimisa de Frig, spre livezile lor in floare, iesira din case cu mic cu mare si-au aprins focuri pe sub pomi sa le fie cald si bine, sa nu inghete flo­rile si sa dea rod bogat, cum nu s-a mai aflat... Atunci si asupra gradinii de legume Frigul imediat puterea si-a in­cercat, vrind sa muste din firele plapinde de rasad, neapa­rat. Dar nici aici mare lucru n-a izbutit, fiecare strat fiind cu foi de ziare si polietilena acoperit. Iar oaspetele nepof­tit a trebuit sa fie multumit doar cu pietrele de pe margi­nea drumurilor, pe care de ciuda cu bruma Ie-a albit. Si asa gradina si livada au scapat, iar a doua zi fiind stapin b.Iinul Soare, Frigul a trebuit sa-si ia picioarele la spinare si sa plece pe unde-a vazut cu ochii, pe urmele Iernii si a babei Dochii.
Atunci, ca sa-l razbune, dupa cite se spune, a venit pe urmele sale Vintul-cel-Mare, vrind sa se rafuiasca cu oa­menii, cu fiecare. Ziceai ca va smulge toti pomii din pa­mint, nastrusnicul Vint, asa sufla de tare, acoperisurile ca­selor sa le spulbere incercind cu ardoare, totul a fost insa numai o incercare, fiindca pomii bine ingrijiti erau cu ra­dacinile in pamint adinc infipti, iar casele aratoase erau cladite temeinic, din zid si piatra cu tigla acoperita, nu cu invelitori de paie sau sindrila, ca altadata.
Au bintuit apoi peste cimpuri Ploile, surorile ude si za­lude ale Frigului si Vintului, cu gind sa inece semanatu­rile, grinele si zarzavaturile; si atunci oamenii au luat in miini sapele si au sapat pentru puhoaie santuri si canale, sa se scurga la vale. Riurile crescute au fost prinse in chingi de beton, istetii oameni stringind apa in lacuri de acumulare, facind-o folositoare, pentru irigatii si a caselor luminare. Spicele s-au inaltat, ca vrabia, in holdele din cimpii, iar fructele s-au pirguit rotunde si frumoase in pomi, ca obrajii de copii.
De ciuda, suratele Ploi nu s-au mai aratat multa vreme pe la noi, dar in locul lor s-a infatisat pe data Seceta, ma­tusa lor cea lunga si uscata. Ajutata de razele necruta­toare, imprumutate de la Soare, cumatra Seceta si-a zis ca va pirjoli tot ce vede in calea sa. Aprig insa baba s-a inse­lat, caci cu apa din lac, cimpul si livezile si gradinile s-au transformat in pamint irigat, care si de data aceasta, fiind folosita cu folos, a aratat la mic si mare, ca pe pamint tot omul harnic, istet si muncitor este mai tare.

O intamplare deosebita de calin gruia Feciorii croitorului de fratii grimm Doi calator! de alexandru mitru