g3i758gi65ugm


Un copil avea multe jucarii. S-a jucat ce s-a jucat cu ele si deodata a inceput sa planga.

-  Nu mai am ce face cu ele, f-a spus tatalui sau, ster-gindu-si lacrimile. Sa-mi cumperi o sfirteaza. Vreau o sfirleaza.

-  Bine. Ara sa-ti cumpar o sfirleaza.

-  Tui, grozava jucarie! a spus el a doua zi, uitindu-se la sfirleaza cumparata, de tatal sau. Ce culori si ce sunete scoate!... Sfir, sfir... cand se invirteste, parca ar fi un mo­tan care toarce.
intr-o buna zi, baiatul s-a plictisit si de ea si a spus:


-  Taticule, vreau alta jucarie! Asta nu-mi mai place. -"Bine, bine! Am sa-ti cumpar o alta jucarie, dar pe
asta n-ai s-o mai arunci, asa-i?


-  N-am s-o mai arunc! a zis copilul. Si a primit o cutie de plastilina de toate culorile.

Mult s-a mai minunat el cand a luat si a framintat-o in miini, de-a iesit repede-repede e minge rotunda si draguta. 

Cu o alta bucata de plastilina a facut un mar, cu o alta un puisor micut-micut.
S-a mai gindit c-o sa mai faca neaparat si o casa cu gradina, o masina cu motor, un avion si cite si mai cite.
Iata ca din ziua aceea n-a mai plins dupa o alta jucarie si nici nu s-a mai plictisit.
- De ce nu ma.mai plictisesc? l-a intrebat pe tatal
sau.

-  Pentru ca ti-ai gasit cel mai bun prieten!

-  Pe cine? Plastilina? Nu se poate! Ea este doar un pamint framintat cu ulei si cu culoare. Daca nu-l modelezi sa iasa ceva, sta cuminte in cutie. Atunci care sa fie prie­tenul cel bun?


-  Munca! l-a spus tatal sau. Munca harnica de fiecare zi.

Pomul cu mere de aur de fratii grimm Ratusca cea urata de hans christian andersen Apa vietii de fratii grimm Inima de copil de lucia olteanu