I7l7711ip11lrk
A fost odata un mos si o baba,
Chiar pe malul marii aveau o cocioaba
Scunda, veche, de oameni sarmani,
in care-au trait taman treizeci si trei de ani.
Mosul prindea cu navodul pesti mititei,
Ba.ba torcea din fuior cu furca ei.
Zvirlindu-si mosul intr-o zi navodul intr-al apelor ocol, il scoase plin cu nomol. L-a aruncat din nou in apa cea mare Si l-a scos cu iarba de mare. A treia oara zvirle mosul navodul, de zor,
Si-l scoate doar cu un pestisor,
Dar nu era un pestisor obisnuit,
Ci unul numa-n solzi de aur ghintuit. Si pestisorul de aur pe mosul nostru il roaga, Spunindu-i cu ghiers omenesc: "- Te rog sa ma scapi,
mosule draga, Si da-mi drumul in apa-ndarat, dumneata,
Ca si eu mare rasplata ti-oi da,
Precum ti-o fi voia ta!"
Grozav unchiasul s-a minunat,
Ca de treizeci si trei de ani cu pescuitul era
invatat
Si nu pomenise nicicind Sa auda vreun peste cu ghiers omenesc strigand.
Dete drumul pestelui in mare,
Facindu-i si aceasta urare:

"- Du-te-n plata Domnului, pastruga minunata! Ca n-am eu nevoie de a ta rasplata!
intoaroe-te-n albastra mare Si-n unda ei porneste-o in voie la plimbare!" Mosul, acasa, babei ii spuse
De-a fir-a-parul asta minune:

"- Doar o pastruga azi am pescuit,
Dar nu fu peste obisnuit, Ci cu totul si cu totul de aur era,
Si-n grai omenesc vorbea,
Tot jelindu-se sa-l las iar in apa de unde l-am pescuit, Ca-n schimb rasplata mare o sa-mi dea negresit; Plocon, ma rog, dupa gindul si voia mea
S-a legat pestisorul sa-mi dea. Ce rasplata era s-astept de la un peste mititel? ... I-am dat drumul in apa-ndarat, saracu de el..."
Baba incepe sa-l certe pe unchias: "- Narod mai esti, bata-te sfintul, si poznas!
Cum de n-ai stiut sa-i cei
Macar o copaie de tei, Ca a noastra de tot s-a crapat, Si-mi curge apa din ea cand am de spalat!"

Porni atunci mosul spre albastra mare, Ce vuia cu valul prins de tulburare
Striga din apa pastruga,
Iar pestisorul spre el da fuga,
Si-n grai omenesc il intreaba: "- Ce, mosule, ai cu mine vreo treaba?"
Iar mosul aceasta rugaminte ii face: "- indura-te, slavit pestisor, fa ca sa am pace!
Ma toaca baba la cap Si nici la batrinete de gura ei nu scap, Ca la ce-s bun daca nici o albie noua sa-i aduc nu pot,
Ca a noastra-i plesnita de tot!"
Iar pestisorul de aur, cum il aude,
"- N-ai grija, mosule! ii raspunde.
Du-te cu Domnul, in pace,
Ca o albie noua eu va voi face!" cand se intoarse la a lui babuta, Vazu ca are-n ograda o albie noua-nouta;
Dar baba, cum il vede,
Cu gura la el se repede:

,,- Narod mai esti tu, mai, si nating ca o oaie, Prostanac ce esti, te-ai pricopsit cu-o copaie, Parca cine stie ce isprava mare E-o copaita de lemn, ca oricare? Du-te-ndarat Ia pestisor si-i spune Si-l roaga-n genunchi sa ne dea si noua o casa pe lume!"
Iar porni unchiasul spre marea cea mare,
(Ce era iar prinsa de o tulburare).
Si-ncepe sa cheme pastruga,
Iar pestisorul dadu spre el fuga
Si-n grai omenesc il intreaba:

,,- Ce-i, mosule, iar ai cu mine vreo treaba?"
Iar mosul sfios
il roaga frumos:

,,- indura-te, pestisorule slavit, Ca si mai amarnic baba m-a suduit Si nici acum la batrinete, tihnit nu ma lasa
Si ma piseaza sa-i fac alta casa!"
Iar pestisorul de aur ii spune:

"- Hai, nu-ti mai face atit-amaraciune!
Grija ta in solzii mei o iau
Si, precum ti-e voia, o casa iti dau!" Porneste dara mosul spre coliba lui mica,
insa din ea. nu mai ramasese nimica:

Unde fusese, se-nalta o casa
Noua. cu iatac, frumoasa, Cu un cuptor de caramida, facuta de zidar, Cu zaplaz si poarta de scinduri de stejar Iar baba-n fereastra sedea si i se vedeau dintii Cum il injura pe unchiasul ei de toti sfintii: ,,- Da narod mai esti tu, mai Tindala! Nating ce esti, parca o casa-i mare scofala! Du-te-ndarat la pestisorul tau fermecat Si roaga-l in genunchi, spune-i ca m-am saturat Tot taranca de neam prost sa fiu, Vreau sa fiu boieroaica de neam cilibiu!"
Porni mosul spre albastra mare indata, (A careia unda era tulburata), Si-ncepe sa cheme pastruga De aur, care da fuga inotand spre el, si-l intreaba "- Ce-i mosule, tot mai ai cu mine vreo treaba?"
Mosu-i raspunde sfios: "- Indura-te, slavit pestisor, rogu-te frumos,
Baba mea e-ntr-o ureche!
Vaz Doamne, a apucat-o vreo streche, Ca nu vrea sa mai fie taranca de rind, ca oricare, Ci-mi cere s-o faci cocoana de neam mare."
Iar cel pestisor de aur ii spune: "- Du-te cu Domnul,nu-ti face-amaraciune!"
55

La baba acasa unchiasu-a plecat, Unde, ce-i vad ochii? Un mindru palat, In al carui cerdac sta baba razimata, Cu scump cojocel de samur imbracata In cap cu broboada din fir impletita, La git cu sirag de margaritare gatita, Pe deget, numai de aur inele,
in picioare cu cizmulite de rosie piele; Si da porunci La harnice slugi, Pe care le bate de le stilceste, Iar pe deasupra le mai si paruieste. Uimit, mosul, babei sale ii spune:

"- Buna ziua, slavita stapina, plecaciune!
Nadajduiesc ca acuma ti-e-mpacat sufletelul!*
Dar baba isi sudui si mai rau batrinelul Si-i dete porunca Sa se duca-n grajduri, la munca.

Nici luna nu se implineste Ca si mai rau baba se burzuluieste Si-l trimite iar pe unchias: ,,- Du-te la pestisorul dragalas, Ca nu mai poci sa fiu doar boieroaica, eu, Ci imparateasa si de capul meu. Ingrozit, mosul o roaga: "- Ce-ai, babuto, ori esti intr-o doaga? Nici sa te porti, nici sa vorbesti nu stii, O sa-ti faci de ris tara printre imparatii!" Dar baba, minioasa, la el s-a strimbat, ii cirpi o palma unchiasului nebarbat: ,,- Cum indraznesti, mujice, sa te sfadesti , Cu mine, ce ma trag din neamuri boieresti? Du-te la pestisor, cit cu binele ti-am spus, Ca de nu, dau porunca cu de-a sila sa fii dus!"

Porni iar unchiasul la marea cea larga (Care din albastra se facuse neagra). Pastruga de aur o chema degraba; Ea-notind spre el vine si-l intreaba:

,.- Ce mai vrei?" ,,- Fie-ti mila, pestisorule, de anii mei! ^
Cu baba mea sa traiesc nu mai pot,
Ca a capiat de tot:

Acuma, i se nazare
Sa nu mai fie ciocoaica, ci imparateasa mare!" ,,- Du-te cu Domnul, nu te mai amari, lasa! Precum i-e voia, baba ta va fi craiasa!"
Unchiasul s-a-ntors la baba acasa, cand colo, ce-i vad ochii? Un palat de craiasa, In care baba lui domneste, sta la masa, Si o slujesc pe dinsa numai boieri de frunte, Turnindu-i scumpe vinuri din ulcioare rotunde, Pe cand ea gusta dintr-o placinta de soi
Si-n jurul ei soldatii, roi,
ii fac de straja cite doi,
Ca o gpozava garda
Purtind la umar cite-o lunga barda.
Mosul cand vazu asta s-a cutremurat
Si la picioarele babei a-ngenuncheat Spunindu-i: ,,-- Ziua buna, slavita-mparateasa! Inima ta acu de vreo rivna-ti mai e roasa?" Dar nici macar cu vreo privire baba nu-l invrednici, Ci numai sa-l ia din fata ei porunci, Cei boieri de teapa mare au sarit pe data Tot in ghionti afara sa mi-l scoata, Iar cand era-n usa, sari straja domneasca Cu cele baltage mai sa-l casapeasca, Iara tot poporul isi batea joc de el:              _t
"- Asa ti se cuvine, caraghios batrineli Pe viitor, neghiobule, asta sa-ti fie scoala, Ca sa nu-ti mai bagi nasul unde nu-ti fierbe oala!" Dar nici doua saptamini nu s-au incheiat,
Ca baba si mai rau a capiat
Si dupa voia ei nauca,
Trimise curtenii pe mos sa i-l aduca
Si ii dadu asta porunca:

,,- Du-te la pestisor, in genunchi i te-arunca, Spune-i ca-mparateasa, pentru mine, nu-i slujba mare, Ci vreau sa fiu si-a marilor stapinitoare,
Lacasul sa-mi fie intre albastre valuri
Si sa ma slujeasca pestisorul de aur
Care, dupa pofta inimii mele,
Sa-mi faca unele trebi maruntele!"
Mosul nu-ndrazni sa spuna nimica
impotriva ei (murea, bietul, de frica!).
Porneste el iara spre albastra mare,
Ce-o neagra furtuna o zbuciuma tare.
Umflata e acum de furioase valuri Ce vin rostogol, vuind ca niste balauri. Mosul incepe sa strige pestisorul de aur,
Care, inotand spre el, il intreaba: "- Iar mai ai, mosule, cu mine vreo treaba?"
Mosul ii raspunde cu plecaciune
Si cu vorba plina de amaraciune: "- indura-te de mine, slavit peste de treaba! Ce sa ma fac eu cu blestemata mea de baba, Ca i s-a urit cu meseria de-mparateasa Si vrea sa fie stima, peste apa craiasa, Sa traiasca-n mari ca-n povesti Si tu insuti sa o slujesti, Ca, precum vezi, trufia nu si-o ascunde, Cica sa-i faci chiar tu trebile mai marunte!1 Pestisorul nu mai raspund? nimic de asta data, Ci lovi numai peste apa din coada ca o lopata
Si pieri in marea adinca.
Zadarnic astepta mosul raspuns pe-a tarmului stinca, Dar nu primi nici unul. Spre baba lui porneste ... cand colo, iata-n fata coliba lor cea veche se iveste,-in prag cu ba,ba lui saraca, de-altadata. Si, dinaintea ei, doar albia crapata.

Fetita cu fundite rosii de cella aldea Frumoasa adormita de fratii grimm Ionel, un baietel... de gica lutes Furtuna de eugen jianu