—
Pui de vint, n-auzi ce-ti spun?

Da-te jos din pom!
Acum
Si-apoi, cauta-ti de drum!
Zi si noapte ti-e totuna,
Scuuuturi crengile intr-una!
Asta-i joaca?

Zici ca-i toamna
Si ca numai ea te-ndeamna
Sa imi
Iasi copacii goi?

Sa pui frunzele-napoi!

—
Nu... ca frunze aramii,
Ce plac toamnelor tirzii, in covoare nu prea sint, ii raspunse
Pui-de-
Vint.
Pentru asta string de zor,
Sa le teasa in covor. —
Deci, faci treaba intr-adins,
Singur spui, vezi ca te-am prins —
Frunzele si-asa-s uscate,
Cad ele nescuturate.
Soarele si-a stins taciunii,
Norii stau in pragul
Lunii,
Iar eu sint morocanos.
Ce sa fac?

Sa ma dau jos? —
Da-te!
Stringem amindoi
Frunzele c-un maturoi
Si le prindem iar in ram,

Alta rugaminte n-am. insa
Toamna cea domoala
A strins frunzele in poala,
Ca sa teasa un covor
Pin-la anul viitor.

Bradul de bogdan p. hasdeu Acasa de emilia caldararu Jucariile de florin lordachescu Iarna de mircea micu