Linga casa,
Florinei
A zarit un porumble.
Ce sta trist intr-un boschet.
S-a apropiat incet...
Si-a vazut cind 1-a luat
Ca era insingerat.
O aripa-i atirna
Si nu mai putea zbura.
Iute-atuncea
Florinei
A venit acas' cu el
L-a spalat si
I-a pansat
Si aripa i-a legat.
Dupa doua saptamini
I-a zburat frumos din miini.
Dar prin zborul sau rotit.
Mai intii, a multumit.