Furnicile de petre ghelmez
Printre frunze, printre vite,
Parca-ar fi calugarite.
Din copac si
pin' la noi,
Linga gard, la musuroi,
Cara, trag, imping,
coboara,
De din zori si pina-n seara...
Coji uscate, miez de piine,
Hrana dulce pentru miine!
Trei seminte de dovleac
Si-un darab de
cozonac,
Pentr-un chef pe care-l fac.
N-au bratari si nici cercei,
Nu stiu oboseala ce-i!
I si duc ouale in gura,
Dincolo de aratura,
Sa-si salveze puii toti
De ariei, de foc, de hoti.
Au, pesemne, sub pamint,
Un oras tare
flamind,
Fiindca, pe cararea-ngusta,
Iata, vin si cu-o lacusta.
Nadusesc, se sterg pe frunte...
Vezi, lacusta-i cit un munte!
Muntele, la rindul lui,
Da de virful cerului,
De-l privesti,
la o adica,
Tot cu ochiul de furnica.
Fiindca biata de ea are
Trupul mic si capul mare,
Gata sa nefericeasca
Si-o fiinta omeneasca!
De serviciu de lidia constantinescu
Doctorita de constantin munteanu
Octombrie |
|