Uite bobul cum il cara
Pe drumeagul dinspre moara,
Aplecata sub povara...
Desenata pe tarina,
Graba ei din zori se-ngina
In oglinzile de roua
Ce au cazut pe iarba noua.


Parca-i saminta de mac
Trupul vrednic si posac,
Dar in schimb la o adica,
Inzecit cit el ridica! —
Bravo, harnica furnica!


Eu pe linga tine-s munte,
Dar ma simt un biet graunte...
De la vrednicia ta
Vreau sa-nvat si eu ceva.