MINGEA PRINTRE STALPI
Copiii sunt impartiti in doua echipe egale, ca numar, ocupind fiecare cite o jumatate de teren. Terenul de joc are forma unui dreptunghi, la extremitatile caruia se fixeaza cite o poarta asemanatoare cu cea de rugby. Înaintea fiecarei porti sta cite un aparator, care are sarcina sa impiedice trecerea mingii printre stilpi. Toti copiii au cite o paleta din placaj, asemanatoare cu cea de tenis de masa. Pentru desfasurarea jocului se da o minge mica pentru ambele echipe. Fiecare formatie trebuie sa trimita o minge in terenul advers. Daca mingea este trimisa dintr-o singura lovitura printre stilpii portii adverse, in afara terenului, echipa cistiga puncte.

In apropierea portii stau cite 2 jucatori care apartin echipei adverse ; ei se ajuta intre ei cautind sa prinda mingea si s-o arunce in acelasi mod in terenul advers, iar ceilalti copii din echipa si ei in actiune, cautind sa loveasca mingea spre poarta. Daca reusesc, echipa cliistiga 1 punct si jocul reincepe, mingea fiind pusa in joc de echipa care a suferit infringerea.
HOINA - JOC DIN MOLDOVA
Dintre copii se aleg 2 baieti, care indeplinesc rolul de ,,baci". Ei isi aleg pe rind jucatorii. Stabilirea celui care isi alege primul echipa se realizeaza astfel: un baiat arunca in mina celuilalt un bat, apoi fiecare copil apuca batul cu mina, in continuare, de locul liber de pe bat, din ce in ce mai sus, de la locul de unde este prins de primul. Acela care apuca batul de virf devine cistigator si isi alege primul echipa, iar ceilalti formeaza a doua echipa (ceata). In continuare se stabileste care ceata trece la „bataie" si oare la „pascare". Se arunca o moneda in sus de catre un oopil din prima „ceata", iar altul din ceata a doua, cand banul este in aer, isi alege stema sau banul (exemplu, daca moneda cade cu stema in suis, „ceata" acestuia trece la „bataie").
Terenul pe care se desfasoara jocul are forma dreptunghiulara, latimea fiind aproximativ a treia parte din lungime (fig. 135).
Componentii „cetei" de la „pascare" sant raspinditi pe tot terenul, iar cei de la „bataie" vor bate mingea data de un „pascar".
Cel ce bate mingea are voie sa alerge pana la capatul celalalt al terenului si dupa ce se intoarce la locul de plecare poate bate mingea din nou. Cel ramas in urma, de obicei „baciul", bate mingea de 4—6 ori, pana i se intorc ceta-sii (coechipierii).
Daca mingea este prinsa din cuc (din zbor) fara sa fi atins solul, atunci cetele se schimba intre ele. Cetele se mai pot schimba cand unul de la bataie este lovit in locul de scapare. Jocul devine antrenant daca toti stiu sa bata mingea bine si „fugarii" se pazesc cu iscusinta. Ca sa nu fie loviti ei trebuie sa se aplece, sa sara in toate directiile prompt din alergare.
OINA
Stabilirea echipei care are intaietate pentru alegerea locului penitru joc la bataie sau la prindere se face astfel : unul dintre copii ia bastonul de bataie si-l tine strins in pumnul drept. Un alt jucator apuca batul deasupra pumnului primului jucator, astfel ca pumnii sa se atinga. Procedeul continua, pana se ajunge la celalalt capat al bastonului. Jucatorul al carui pumn ajunge primul la capatul bastonului, are intiietate in alegerea locului echipei la bataie sau la prindere.
Dimensiunile terenului se stabilesc in functie de virsta jucatorilor. Pentru copiii de 15 ani ele vor fi conform regula-mentului.de 50 m lungime si 26 latime. Forma terenului este dreptunghiulara.
Pe o latura a dreptunghiului se deseneaza 4—5 sau mai multe (dupa numarul jucatorilor) cercuri, in care stau cei de la prindere. Jucatorii de la bataie se deplaseaza pe latura opusa, dupa ce si-au efectuat loviturile. In punctul B se odihnesc, apoi parcurg distanta BA, pentru a reveni la linia AC, linia de plecare.
Jucatorii de la bataia mingii (linia AV) stau in formatie pe un sir, cu fata catre jucatorul de la prindere (cercul C), care serveste mingea pentru a fi batuta. (Jucatorul arunca mingea in sus, iar cel de la bataie are dreptul la o lovitura. Se considera ca lovitura a fost executata, atunci cand juca-toruil a incercat sa atinga sau a atins mingea cu batul.)

Mingea poate fi recuperata de oricare din jucatorii de la prindere. Acela oare si-a executat lovitura, trebuie sa strabata distanta AB—BA fara sa fie lovit cu mingea de catre echipa de la prindere. Acesta asteapta o alta lovitura, daca a lui a fost slaba, adica, daca mingea nu a depasit lantul jucatorilor de la prindere, astfel incat el sa aiba timp sa strabata distanta respectiva. Deplasarea se poate face deci si in grup.
Jucatorii de la prindere isi ocupa locurile, cercurile, din interiorul carora au dreptul sa-i loveasca cu mingea pe cei de la bataie, care strabat culoarele. Daca unul din cei de la prindere reuseste sa prinda din zbor mingea lovita de un jucator de la bataie, si daca se afla in interiorul cercului, atunci echipa trece la bataie.

In timp ce unul din echipa de la prindere cauta sa-i loveasca pe cei de la bataie cu mingea, jucatorii din cercuri se pot deplasa in apropiere de linia AB, pentru a putea recupera mingea care nu si-a atins tinta si sa o trimita celui din cerc, care poate repeta lovitura.
Castigatoare este echipa care se mentine cel mai mult la bataie.
DE-A POPICUL
Acest joc se desfasoara astfel : pe o piatra fixata se asaza pe pamint o bucata de os. Din acest loc fiecare jucator arunca la diferite distante cite o piatra plata. Distanta trebuie sa fie potrivita, astfel incit sa poata arunca toti copiii si sa loveasca bucata de os (popicul). Acela care a aruncat la inceput cel mai departe incepe jocul, iar ceilalti in ordinea care au urmat. Cel care nu nimereste de prima data asteapta la rind. Pentru stabilirea cistigatorului se numara distanta cu pasul, dintre locul de aruncare si locul unde a sarit bucata de os (popicul) si este declarat cistigator acela care a realizat cea mai mare distanta (mai multi pasi).

POARCA
Jocul acesta se poate desfasura cu 5—7 jucatori sau mai multi. Pe sol se deseneaza un cerc, al carui diametru depinde
fde numarul participantilor. Pe circumferinta acestuia se marcheaza atitea cerculete coti jucatori sunt. Toti participantii primesc cite un bat lung de 1,50 m. In centrul cercului sta „porcarul", care are „poarca" — o bucata de os sau o piatra lata — inchisa intr-un cerculet. „Porcarul" mina „poarca" la jir, lovind piatra sau osul cu batul spre unul dintre jucatori. Acestia isi marcheaza locul cu betele, pe care le pun in interiorul cerculetelor. cand „poarca" a fost trimisa unuia, acesta scoate batul din cerc si o loveste, tri-mitind-o spre altul sau cautand s-o plaseze in cerculetul „porcarului". „Porcarul" trebuie sa fie atent si sa-l surprinda pe jucatorul care loveste „poarca" si isi lasa cerculetul gol nemarcat de bat. cand „porcarul" reuseste sa atinga cu batul unul din cerculetele ramase goale, acela caruia ii apartine cerculetul trece in locul „porcarului".
„Porcarul" raspunde insa si de cerculetul lui din mijloc. Daca unul din jucatori reuseste sa-i trimita „poarca" in cerc, ramine in continuare „porcar", chiar daca a surprins pe un altul care nu avea cerculetul pazit de bat si ramine de atitea ori, de cite ori i-a fost plasata „poarca" in cerculetul din centru.

Fugi dupa minge, intarziatii, fii atent, broscuta, granicerii, vehiculele Cauta, ruleaza, ascunde mingea Mingea, jocul cu mingea, scolile, calare