La trei ani, copilul este deja, in adevaratul sens al cuvantului, o mica persoana. Are un trecut, cunostinte, experiente. Pune mii de intrebari cu privire la tot ce-l inconjoara, chiar daca tot el este cel care trebuie sa fie in centrul atentiei. Se spune adesea ca al patrulea an este un an magic in care copilul fermecator, plin de fantezie si imaginatie, nu mai seamana deloc cu bebelusul care era cu cateva luni inainte si care se opunea la toate. Chiar daca nu stie inca sa faca asa cum trebuie cea mai mare parte a lucrurilor, el incepe sa invete sa fie rabdator, sa-si controleze starile de agitatie si impulsurile agresive.
Aceasta varsta mai este numita adesea prima varsta a ratiunii: copilul devine mai sigur de el si atitudinea lui devine mai previzibila si mai putin paradoxala. Ii place sa rationeze si sa i se ceara sa faca alegere intre doua posibilitati, li face placere sa fie ascultator si este ingrijorat sa nu fi facut ceva rau. "Am facut bine ?"este o intrebare pe care o pune adesea. Acest bun echilibru global usureaza ceea ce va fi cea mai importanta afacere a acestui an: inceputul mersului la gradinita.

Copilul de trei ani este stapan pe propriul corp si este pregatit pentru o eventuala cursa cu obstacole (pe care stie de altfel foarte bine s-o evite, chiar si in mare viteza!). Stie sa stea in echilibru intr-un picior, sa mearga cu spatele si sa urce o scara alternand picioarele. Este capabil, atunci cand fuge, sa se avante, sa se opreasca si sa vireze brusc. Ii place sa pedaleze pe o tricicleta, sa escaladeze, sa coboare pe tobogan, sa se balanseze. Ii place sa mazgaleasca, sa deseneze, sa picteze, sa lipeasca si se foloseste de propriile maini intr-un mod mult mai abil.
Majoritatea copiilor de aceasta varsta vorbesc bine, chiar daca gramatica lor lasa uneori de dorit. Ei folosesc pluralul, pronumele personale, negatia, verbele de actiune. Spre sfarsitul anului, vocabularul lor va fi de aproximativ o mie de cuvinte. Progrese mari au facut deja in modul de exprimare si in ceea ce priveste timpul trecut si timpul viitor. Rimele fara semnificatie si jocurile de cuvinte ii fascineaza si adora cantecelele de genul ala-bala. Vorbesc singuri si canta cu placere. Limbajul devine modul de comunicare privilegiat chiar intre copii, cu atat mai mult cu cat gradul lor de sociabilitate se imbunatateste. Devin capabili de mai multa cooperare si incep sa-si imparta lucrurile cu prietenii. d5v9121ds37kmg

Copilul este adesea capabil sa numere pana la zece, dar nu stie inca sa enumere mai mult de trei sau patru obiecte. Stie sa spuna ca un lucru este mic, mijlociu sau mare si este capabil sa compare doua obiecte. Intelege si ii place sa se joace cu lucruri care au insusiri opuse: calde si reci, inalte si scunde, rapide si lente. Toate acestea fac dovada unui avans important al dezvoltarii intelectuale a copilului. Totodata, i se fixeaza notiunea de timp. Face mai intai deosebire intre diferitele momente ale zilei: dimineata, pranz, dupa-amiaza, seara; apoi, face diferenta intre zilele saptamanii, in functie de care merge la gradinita sau sta acasa.
Mai rabdator si mai atent, copilul poate avea acces la diferite jocuri mai structurate. Este capabil de mai multa concentrare si poate sta o ora sau doua cu acelasi joc in fata. Dar ceea ce-l amuza cel mai mult este sa-i imite pe ceilalti. Isi inventeaza un prieten imaginar caruia ii atribuie nenumarate aventuri. Singur sau cu prietenii, se joaca de-a doctorul, de-a mama si de-a tata, de-a mersul la cumparaturi. Ii place sa se deghizeze, sa se machieze, sa-si puna masti, sa para alta persoana. Pe de alta parte, este inca foarte sensibil la toate jocurile in care poate "sa aiba mainile pline": jocuri cu apa si balaceala, jocuri cu nisip si cu plastilina, cu baloane de sapun, prajituri din noroi sau pictura cu degetul. Simtul tactil ramane foarte important si mana este, pentru copilul de aceasta varsta, un prim instru­ment, un mod privilegiat de explorare, de descoperire si de evaluare a fiecarei noi experiente. Un mod de a favoriza aceasta sensibilitate tactila este de a lasa copilul, in masura in care este posibil, sa pipaie cat se poate de mult. Un joc util, spre exemplu, consta in a-i cere sa identifice folosind degetele, atunci cand are ochii legati, diferite obiecte, diferite texturi, sau o persoana dintr-un grup.
Un mod bun de a incuraja un copil de aceasta varsta sa-si dezvolte inteligenta este de a participa cu el la jocuri care, in final, duc la invatarea lecturii si a logicii matematice, inca de pe acum, copilul poate intelege importanta scrisului: pentru ca-si vede parintii citind cu placere carti, pentru ca i se explica faptul ca in ziare sunt trecute orele la care incep desenele animate si pentru ca o carte de bucatarie explica modul in care se fac prajiturile. Pentru ca i se citesc povesti, pentru ca il duceti la biblioteca, pentru ca i se citeste ceea ce este inscris pe pachetele de biscuiti etc. In aceasta perioada, cea mai buna pregatire pentru scris consta in dezvoltarea cat mai mult posibil a vocabularului copilului. Cu cat adultul este mai exact in folosirea limbajului, cu atat copilul si-l imbunatateste pe al sau: este mai bine daca folositi termenul de stilou sau de cuier in loc de "chestie" sau "obiect", este mai bine daca spuneti macaleandru in loc de pasare. Celelalte calitati necesare - sa stie sa se concentreze, sa observe, sa mearga de la stanga la dreapta, sa urmareasca o directie atunci cand i se indica prin viu grai, sa stie sa asculte etc. -se vor dezvolta progresiv prin intermediul diferitelor jocuri pe care vi le propunem aici.

inspiratie de moment De la mare la mic Numaratul pe degete  urmarirea fotografiei