Frumoasa si bestia
„Frumoasa si Bestia” este
unul dintre cele mai celebre basme, aproape la fel de
cunoscut precum „Cenusareasa” si „Frumoasa
din padurea adormita”. Multi copii prefera aceasta
poveste altora pentru ca ea contine aventura unui print
fermecator si straniu totodata, servitori nevazuti si
multe elemente magice.
„Frumoasa si Bestia” este una dintre putinele
povesti în care personajele principale, înainte
de a se îndragosti, se cunosc foarte bine, patrund
unul în sufletul celuilalt. Spre deosebire de „Cenusareasa”,
unde este vorba de dragoste la prima vedere sau de
„Frumoasa din padurea adormita” în care
eroina se îndragosteste dupa un singur sarut, Frumoasa
petrece ceva timp în preajma Bestiei, îi îndrageste
sufletul, iar apoi, ca o rasplata, vraja se risipeste
si ea vede ca are motive sa-i îndrageasca si chipul.
Adevaratul mesaj al povestii, pe lânga cel care
spune ca dragostea adevarata învinge întotdeauna,
este acela ca adevarata frumusete trebuie cautata în
interiorul fiecaruia dintre noi.
Planse de colorat - fise pentru desenat - Frumoasa si bestia
Cine este Frumoasa?
A fost odata o fata buna si cuminte, care nu visa
averi, precum surorile ei. Îsi dorea aventura.
Ceea ce a si gasit. Pentru a-si salva tatal, ea a
trait o perioada într-un castel magic cu o fiara
misterioasa. Dupa aceasta experienta si-a descoperit
propriul ei suflet, sensul prieteniei si al dragostei.
Cine este Bestia?
Un print tânar si frumos, transformat de o vraja
într-o fiara salbatica si condamnat sa traiasca
astfel pâna când o fata avea sa se îndragosteasca
de el. Basmul are la baza motivul omului transformat
în animal, pentru ca apoi, în urma unor
sacrificii, sa redevina om.
Toti copiii între 5 si 12 ani sunt asteptati
la Teatrul TANDARICA de Frumoasa si Bestie, pentru
a fi martorii unui „spectacol surpriza”
si pentru a trai „un izvor de emotii proaspete
si adânci, o bucurie autentica” (Ion PARHON,
„România libera”).
|
|
Versiuni celebre ale povestii
Prima versiune i-a apartinut Gabriellei de Villeneuve si a
fost publicata în 1740 în
„Le jeune américuaine et les contes marins”.
Este interesant ca aici Bestia nu ia chip de om decât
dupa noaptea nuntii sale cu Frumoasa!
Versiunea cea mai cunoscuta a povestii este cea semnata de
Jeanne-Marie Le Prince de Beaumont, publicata prima data în
1756. Ea a înlaturat multe parti din scrierea Gabriellei
Villeneuve, dar pastreaza toate elementele magice (cufarul
de aur, oglinda magica, inelul fermecat).
Din secolul al XVIII-lea au fost multi cei care au încercat
sa rescrie acest basm fie sub forma de poveste, piesa de teatru
sau poem. Un exemplu îl reprezinta „Frumoasa”
lui Robin McKinley, fascinanta si deosebit de romantica.
În ultimul secol povestea a cunoscut numeroase ecranizari.
Se detaseaza cea a lui Jean Cocteau din 1946 si apoi, mai
recent, filmul lui Disney.
Jeanne-Marie Leprince De Beaumont (1711-1780)
s-a mutat din tara sa de origine - Franta - în Anglia
în 1745, iar de aici în Austria în 1764.
Este autoarea a peste 70 de volume, era foare bine vazuta
de lumea literara si artistica a timpului, dar astazi nu este
cunoscuta decât pentru versiunea pe care o semneaza
a basmului „Frumoasa si Bestia” .
PRESA DESPRE „ Frumoasa si Bestia” la Teatrul
TANDARICA
„ […] Spectacolul reprezinta o surpriza, un
izvor de emotii proaspete si adânci, o bucurie autentica
pentru toti cei din sala [...] Motivul? Magia lui Cristian
Pepino, regizorul-emblema al acestui teatru, un poet si un
histrion al papusilor […] Succesul reprezentatiei îsi
afla însa o motivatie pilduitoare si în scenografia
Cristinei Pepino, în pitorescul seducator al personajelor
ori în simplitatea eleganta si, în acelasi timp,
sugestiva a decorului […].”
(Ion PARHON, „România libera”, 21
martie 2001)
„ […] mai presus de toate e arta de a crea un
spectacol în care actorii vazuti si nevazuti, papusi
si masti, într-o animatie condusa cu pricepere si într-un
ritm generator de tensiune, într-un joc de sunet si
lumina abil dirijat, contribuind la alternanta dintre real
si fantastic, reusesc sa mentina interesul neîntrerupt
al publicului.”
(Margareta BARBUTA, „Scena”, aprilie 2001)
„O poveste simpla, cu un final fericit si o semnificatie
pedagogica aplicata neostentativ. Am descoperit iarasi o trupa
de actori papusari entuziasta, talentata si daruita pentru
acest gen de teatru. Scenografia semnata de Cristina Pepino
si solutiile regizorale au provocat de multe ori publicul
la aplauze la scena deschisa, subliniind în acest mod
momentele de surpriza si iluzie vizuala, frumusetea si expresivitatea
papusilor, plus cromatica impecabila folosita atât la
costume cât si la papusi.”
(Dan Marius ZARAFESCU, „Jurnalul de Bucuresti”,
3 aprile 2001)
„ […] combinând jocul actorilor <<
în carne si oase>> cu acela al <<aratarilor>>
confectionate de Cristina Pepino cu rafinament plastic si,
în acelasi timp, cu umor, regizorul izbuteste un spectacol
care place. Conceptia ingenioasa a papusilor permitându-le
si impunându-le mânuitorilor veritabile tururi
de forta, solutiile neasteptate de o subtila frumusete vizuala
sau de un haz savuros fac ca reprezentatia sa te tina cu sufletul
la gura.”
(Alice GEORGESCU, „Ziarul de duminica”,
18 mai 2001)
