Frumoasa si bestia

„Frumoasa si Bestia” este unul dintre cele mai celebre basme, aproape la fel de cunoscut precum „Cenusareasa” si „Frumoasa din padurea adormita”. Multi copii prefera aceasta poveste altora pentru ca ea contine aventura unui print fermecator si straniu totodata, servitori nevazuti si multe elemente magice.

„Frumoasa si Bestia” este una dintre putinele povesti în care personajele principale, înainte de a se îndragosti, se cunosc foarte bine, patrund unul în sufletul celuilalt. Spre deosebire de „Cenusareasa”, unde este vorba de dragoste la prima vedere sau de
„Frumoasa din padurea adormita” în care eroina se îndragosteste dupa un singur sarut, Frumoasa petrece ceva timp în preajma Bestiei, îi îndrageste sufletul, iar apoi, ca o rasplata, vraja se risipeste si ea vede ca are motive sa-i îndrageasca si chipul.

Adevaratul mesaj al povestii, pe lânga cel care spune ca dragostea adevarata învinge întotdeauna, este acela ca adevarata frumusete trebuie cautata în interiorul fiecaruia dintre noi.

---

Planse de colorat - fise pentru desenat - Frumoasa si bestia

 

Cine este Frumoasa? A fost odata o fata buna si cuminte, care nu visa averi, precum surorile ei. Îsi dorea aventura. Ceea ce a si gasit. Pentru a-si salva tatal, ea a trait o perioada într-un castel magic cu o fiara misterioasa. Dupa aceasta experienta si-a descoperit propriul ei suflet, sensul prieteniei si al dragostei. Cine este Bestia? Un print tânar si frumos, transformat de o vraja într-o fiara salbatica si condamnat sa traiasca astfel pâna când o fata avea sa se îndragosteasca de el. Basmul are la baza motivul omului transformat în animal, pentru ca apoi, în urma unor sacrificii, sa redevina om. Toti copiii între 5 si 12 ani sunt asteptati la Teatrul TANDARICA de Frumoasa si Bestie, pentru a fi martorii unui „spectacol surpriza” si pentru a trai „un izvor de emotii proaspete si adânci, o bucurie autentica” (Ion PARHON, „România libera”).

0) && ($tablet_browser=="0")) { afiseaza_reclama_300_jos_dreapta_mobil(); } else { afiseaza_reclama_300_jos_dreapta(); } ?>

Versiuni celebre ale povestii

Prima versiune i-a apartinut Gabriellei de Villeneuve si a fost publicata în 1740 în
„Le jeune américuaine et les contes marins”. Este interesant ca aici Bestia nu ia chip de om decât dupa noaptea nuntii sale cu Frumoasa!
Versiunea cea mai cunoscuta a povestii este cea semnata de Jeanne-Marie Le Prince de Beaumont, publicata prima data în 1756. Ea a înlaturat multe parti din scrierea Gabriellei Villeneuve, dar pastreaza toate elementele magice (cufarul de aur, oglinda magica, inelul fermecat).
Din secolul al XVIII-lea au fost multi cei care au încercat sa rescrie acest basm fie sub forma de poveste, piesa de teatru sau poem. Un exemplu îl reprezinta „Frumoasa” lui Robin McKinley, fascinanta si deosebit de romantica.
În ultimul secol povestea a cunoscut numeroase ecranizari. Se detaseaza cea a lui Jean Cocteau din 1946 si apoi, mai recent, filmul lui Disney.
Jeanne-Marie Leprince De Beaumont (1711-1780)
s-a mutat din tara sa de origine - Franta - în Anglia în 1745, iar de aici în Austria în 1764. Este autoarea a peste 70 de volume, era foare bine vazuta de lumea literara si artistica a timpului, dar astazi nu este cunoscuta decât pentru versiunea pe care o semneaza a basmului „Frumoasa si Bestia” .

PRESA DESPRE „ Frumoasa si Bestia” la Teatrul TANDARICA

„ […] Spectacolul reprezinta o surpriza, un izvor de emotii proaspete si adânci, o bucurie autentica pentru toti cei din sala [...] Motivul? Magia lui Cristian Pepino, regizorul-emblema al acestui teatru, un poet si un histrion al papusilor […] Succesul reprezentatiei îsi afla însa o motivatie pilduitoare si în scenografia Cristinei Pepino, în pitorescul seducator al personajelor ori în simplitatea eleganta si, în acelasi timp, sugestiva a decorului […].”
(Ion PARHON, „România libera”, 21 martie 2001)
„ […] mai presus de toate e arta de a crea un spectacol în care actorii vazuti si nevazuti, papusi si masti, într-o animatie condusa cu pricepere si într-un ritm generator de tensiune, într-un joc de sunet si lumina abil dirijat, contribuind la alternanta dintre real si fantastic, reusesc sa mentina interesul neîntrerupt al publicului.”
(Margareta BARBUTA, „Scena”, aprilie 2001)
„O poveste simpla, cu un final fericit si o semnificatie pedagogica aplicata neostentativ. Am descoperit iarasi o trupa de actori papusari entuziasta, talentata si daruita pentru acest gen de teatru. Scenografia semnata de Cristina Pepino si solutiile regizorale au provocat de multe ori publicul la aplauze la scena deschisa, subliniind în acest mod momentele de surpriza si iluzie vizuala, frumusetea si expresivitatea papusilor, plus cromatica impecabila folosita atât la costume cât si la papusi.”
(Dan Marius ZARAFESCU, „Jurnalul de Bucuresti”, 3 aprile 2001)
„ […] combinând jocul actorilor << în carne si oase>> cu acela al <<aratarilor>> confectionate de Cristina Pepino cu rafinament plastic si, în acelasi timp, cu umor, regizorul izbuteste un spectacol care place. Conceptia ingenioasa a papusilor permitându-le si impunându-le mânuitorilor veritabile tururi de forta, solutiile neasteptate de o subtila frumusete vizuala sau de un haz savuros fac ca reprezentatia sa te tina cu sufletul la gura.”
(Alice GEORGESCU, „Ziarul de duminica”, 18 mai 2001)