x9y3923xz14juh
Natura, cu farmecul si frumusetile ei, cantata de poeti, compozitori si prinsa in paleta magica a pictorilor atrage de secole omenirea catre tainele si frumusetile sale. Ea reprezinta deopotriva loc de munca, de recreere, de admiratie si de studiu, atat pentru copii si tineri, cat si pentru adulti. Pornind de la aceste consideratii, pa­rintii, educatoarele, pot organiza activitati recreative si instructive in mijlocul naturii, prin care se va urmari cultivarea interesului si dragostei pentru natura.
"Contactul copilului cu mediul inconjurator, spune Edith Ockei, cu activitatea fizica si intelectuala, este, la toate varstele, o conditie pentru dezvoltarea sa (...)). Incepand de la nastere, acest proces nu se desfasoara de la sine, ci si cu ajutorul adultilor care organizeaza, conduc si dau continut instructiei si educatiei copilului".
Ca modalitati de lucru, pot fi folosite : plimbarile, excursiile, drumetiile. Pe tot parcursul deplasarii, se poate scoate in evidenta : importanta economica a unor locuri, statiuni pentru odihna si tra­tament, localitati cu importanta istorica, culturala ; li se poate vorbi despre unele monumente ale naturii. Se pot face referiri la transformarile care au loc in natura, o data cu succesiunea celor patru anotimpuri. Cunostintele care se transmit trebuie sa se faca tinand seama de particularitatile de varsta ale copiilor si puterea lor de intelegere. A privi impreuna cu copilul un coltisor din padure, de pilda, constituie un bun prilej de observare, de atragere a atentiei asupra frumusetilor naturii. Copilul, sub caldura bratului ocrotitor, incepe sa inteleaga cand, fara sa se insiste, i se spune ca daca rupi o floare sau crengute din copac, "le doare"" ; ca un cuib de pasare nu trebuie doborat de la locul lui, ca se strica astfel casa pasarelelor la care acestea au "lucrat" din greu etc.
Aratandu-i ori sugerandu-i aceste aspecte, unele observate si de el, va trezi tendinta si dorinta de a respecta natura. Educat in acest spirit de parinti si de educatoare, copilul va calca cu sfiala pentru a nu strivi iarba, a nu rupe florile, si a nu zgaria scoarta copacilor.
Insotit de bunicul sau, Tudorel se plimba in padure. Ii promisese bunicul de mult ca vor merge impreuna, pentru ca el cunoaste bine padurea : ii cunoaste toate ascunzisurile, unde se strang iepurii, care este locul unde cresc ciupercile, pe unde isi face aparitia vulpea care da tarcoale iepurilor, pe unde se ascund aricii.

Bunicul are cui povesti despre frumusetile si din tainele naturii.

-  "De-ai sti, Tudorele, cate taine ascunde natura ! Pentru vietuitoare, de exemplu, padurea e casa lor. Vizitatorii, de toate varstele, vin pentru mireasma padurii si pentru aerul proaspat si racoros.

-  Bunicule, de unde stii dumneata lucrurile astea despre padure ? Ai citit in carti ?


-  Tudorele, tata, am iubit de mic padurea. Eram mai mic ca tine, aveam vreo 4-5 ani, cand m-a luat tata in drumetiile lui. Am inceput sa indragesc padurea. Am si respectat o. Apoi, am
cautat sa-i cunosc toate tainele. Este drept ca am si citit mult, interesat fiind sa cunosc cat mai multe lucruri despre natura. Cand am poposit intr-o padure, am stiut la ce sa ma astept, ce sa caut. In padure, dragul meu, trebuie sa stii sa te porti !

-  Cum adica ?


-  Ca sa auzi si sa vezi ceva in padure, trebuie sa stii sa te faci "neauzit" si "nevazut". Ca sa auzi cum canta o pasare, trebuie sa stai nemiscat, cufundat intr-o tacere adanca. Deodata, dintr-un copac salta iute, ca-n acrobatii, o veverita, care e cand pe o creanga, cand pe alta. Printre frunze si crengi uscate, o soparla fuge ca o zvarluga.

-  Te rog bunicule, spune-mi si mie povestea padurii. Bunicul l-a luat de mana, calcand cu grija iarba, ocolind florile, mergand numai pe unde erau crengi uscate. Asa incepe lectia...

- Uite, acestia sunt puieti de stejar ; aceia de dincolo sunt de gorun, iar ceilalti sunt de fag. Despre ei vei invata la scoala, dar mai tarziu. Unii dintre copaci sunt adevarate monumente ale naturii.

-  Cum adica "monumente ale naturii", bunicule ? intreba nepotul plin de curiozitate.

-  Peste unii au trecut sute de ani si tot in picioare au ramas, traiesc si in zilele noastre. Sunt copaci ocrotiti de lege, a precizat bunicul. Au infruntat toate vanturile si urgiile napraznice ale razboaielor. Despre unii s-au scris legende. Atunci cand bate vantul, in fosnetul frunzelor lor, se aud si acum cuvintele de indemn pentru libertate si dreptate, rostite de Horea sub gorunul de la Tebea, la umbra caruia si-a adunat prietenii cu care s-a sfatuit cum sa inceapa rascoala. El a fost conducator. Copacul acesta este ocrotit prin lege. El constituie un monument al naturii. Despre asta, nepoate, ai sa auzi si ai sa inveti la scoala, important este sa nu uiti ! Sa le spui si tu copiilor tai despre stejarii si fratii lor, gorunii, care prin infatisarea lor, ne amintesc de vitejii care si-au daruit viata pe campul de lupta pentru libertatea patriei. Bunicul a facut o pauza si cu privirea spre departari a adaugat : "ce mandru era gorunul de la Tebea !". Din gorunul sub care s-a adapostit Horea cu prietenii lui, astazi n-a mai ramas decat o crenguta, care, cu timpul va disparea si ea... dar va ramane vie in amintirea multor generatii. Tudorele, poate la vara mergem sa-l vedem. Mai stii, cu ocazia asta mai vizitam si alte locuri indragite.
In vacanta mare, atunci cand parintii au mai mult timp, pot strabate impreuna cu copiii cele mai interesante si pitoresti locuri. In tara noastra sunt multe de vazut si de invatat de la natura.

Copilul si cartea Ce vrei sa te faci, cand vei fi mare? Deprinderile sl copilul prescolar - cei sapte ani de acasa Repere in dezvoltarea psihofizica a copilului prescolar