Apeductele erau folosite deja de populatiile din Mesopotamia. Sumerienii construiau conducte in caramida pentru drenarea si scurgerea apelor. Aceasta tehnica s-a raspandit in Grecia si in Magna (sudul Italiei): sunt bine cunoscute apeductele din Atena si Siracusa. Romanii au obtinut rezultate si mai spectaculoase.

Apeductele distribuiau apa din rauri si lacuri in orase. Structura cea mai clasica era cea caracterizata de transportul sub inclinatie constanta, format din punti-canale cu arcuri suprapuse, pe varful carora trecea conducta. La sfarsitul anului 100 d.C, Roma detinea 9 apeducte: Acqua Appia (cel mai vechi, construit in 312 i.C), Aniene Vecchio, Acqua Marcia, Acqua Tepula, Iulia, Virgo, Alsietina, Claudio si Anio Novus. Acestea furnizau orasului 705.000 m3 de apa zilnic.

Dupa calculele lui Sesto Giulio Frontino, scriitor si politician roman si autorul operei De aquae ductu urbts Romae, 17% din apa servea pentru scopuri productive, 39% erau pentru folosinta privata si 44% pentru uz public. Apeductul Acqua Marcia era renumit pentru cea mai buna calitate a apei, in timp ce Virgo era folosit pentru bai, iar Anio pentru irigatii.

Stiati ca...

La Roma a fost creat un birou al apelor, a carui functie era aceea de a mentine apeductele in functiune si de a efectua interventiile necesare. Aici munceau diferite personalitati: arhitecti, ingineri, specialisti hidraulici, muncitori cu misiuni diferite, masuratori si proiectanti ai canalelor, arhivisti si secretar.

Cine a fost prima femeie ce a zburat in cosmos? Cum se numeste prima femeie pilot de pe shuttle? Cine a descoperit cea mai veche planeta? Combustibilii vegetali ai viitorului