Egiptenii antici au inceput sa mumifice corpurile defunctilor odata cu cea de-a IV-a dinastie a faraonilor. Mumificarea era legata de credinta religioasa conform careia sufletul, care abandoneaza defunctul in momentul mortii, poate sa se intoarca numai daca corpul este bine pastrat.

Procesul imbalsamarii se desfasura in mai multe etape: la inceput se practica incizia pe toata lungimea abdomenului pentru extragerea maruntaielor, care erau inlocuite cu arome parfumate cum ar fi scortisoara sau mirul. Se trecea apoi la extragerea creierului prin nari, cu ajutorul unui carlig indoit la varf sau printr-o gaura facuta pe partea posterioara a cefei. Narile si cavitatea cerebrala erau inchise cu tampoane de in imbibate cu rasina.

Apoi, corpul golit de toate organele interne, era cufundat pentru saptezeci de zile intr-o cada cu soda naturala amestecata cu apa de mare, dupa care, corpul era infasat in fasii de bumbac si in lipite cu un material adeziv facut din substante vegetale si depozitat intr-un sarcofag sau mormant.