Ceva mai tarziu, la mijlocul tertiarului, in perioada ridicarii masive a continentelor si retragerii apelor, cand clima devine mai uscata, iar solul mai sarac in apa, apar coniferele.
Din sanul acestui ordin s-a pastrat si astazi un strabun pretios.
Parea un lucru bine stabilit catre mijlocul secolului nostru ca Metasequoia fosilis, stramosul arborelui-mamut, a disparut cam de 20 milioane de ani. Dar iata ca in 1962, un student chinez din Nankin, T. Wang, l-a descoperit vietuind, asemenea unui sihastru, in padurile virgine din China Centrala.

Impunatoarea, altadata, increngatura a gimnospermelor se dovedeste in lumina cercetarilor paleobotanice a fi in continuu regres. Ele fusesera atat de caracteristice erei secundare, incat paleobotanistul Do Scott a numit mezozoicul si „era gimnospermelor". Dupa cretacicul inferior, spe-cii, genuri si ordine intregi de gimnosper-me dispar fara urmasi, lasand loc exploziei angiospermelor carp inaugureaza o erj noua in flora terestra, ce dureaza pana in zilele noastre.
Printre gimnospermele supravietuitoare se afla si ordinul Ginkgoales. In jurasic _ perioada sa de apogeu - numara 20 de genuri si circa 100 de specii, pastrandu-.se azi doar printr-un singur gen si o singura specie, Ginkgo biloba, conservat in forma spontana doar in coltul de sud-est al continentului asiatic, insa cultivat in nenumarate parcuri si gradini botanice din lume.
Ginkgo e un copac bogat ramificat, cu frunze cazatoare petiolate si cu un limb foliar format din doi lobi. Florile barbatesti au forma unor amenti iar cele feminine sunt alcatuite din doua ovule situate la extremitatea unei ramurele. Dupa fecundare, ele dau nastere unui fruct asemanator unei corcoduse, cu o parte carnoasa greu mirositoare si o parte scleroasa ca un sambure,

Un alt conifer-fosila este Taxodium, care in tertiar ocupa o buna parte a emisferei nordice, fiind semnalat si in tara noastra. In prezent il intalnim spontan doar in mlastinile din Mexic si America de Nord (Florida si Virginia), emitand la suprafata niste radacini aeriene, numite pneumatofori. La noi se gasesc exemplare de Taxodium disti-chum (chiparos de balta) cultivate in gradinile botanice din Cluj-Napoca si Bucuresti, ca si in gradina Cismigiu. Dimensiunile si varsta unor exemplare pot atinge cifre impresionante: circumferinte de 30-40 m ale tulpinii, o coroana care acopera o suprafata de 700^900 m2, o longevitate de 2-3 000 de ani.

In Mexic, e un arbore celebru, intrat in folclorul populatiilor stravechi de azteci. Amintim de „chiparosul lui Montezuma" care creste in Sierra Madre la altitudini de 1 700-2 000 m sau de taxodiul din cimitirul Santa-Maria (Oaxaca - Mexic), cu o circumferinta de 33 m si o inaltime de 50 m, varsta lui. fiind de aproximativ 2 200 de ani.

Batranele globului Rosul care seduce Plante electrice Cea mai raspandita cereala