Dupa felul hranirii, mai exista si o alta categorie de plante, numite mixotrofe sau semiparazite. Aceste plante au clorofila si, aparent, nu se deosebesc cu nimic de infatisarea generala a plantelor autotrofe. Dar clorofila lor nu reuseste sa prepare toate substantele necesare. Si atunci, cu ajutorul haustorilor, ele isi procura o parte din hrana de la diverse gazde.
Profesorul Nicolae Salageanu, printr-o serie de experiente spectaculoase, a aratat ca la plantele semiparazite fotosinteza este normala dar respiratia lor este intensa, j?stfel incat fotosinteza depaseste respiratia 'runzelor numai de aproximativ 3 ori, pe cata vreme la plantele autotrofe ea o de-P.aSeste de 6-l0 ori. De aici rezulta defi-Cltul de substante organice, recuperat pe s°coteala plantei-gazda.

Cel mai cunoscut semiparazit este vascul (Viscum), cocotat ca o tufa rotunda si vesnic verde pe crengile unor arbori din padure (stejar, plop, paducel) sau pe copaci din gradina (mar, par).

In jurul felului sau de a se nutri s-au emis numeroase teorii, unele sustinand ca intre vasc si planta-gazda ar fi raporturi de simbioza (R. Hartig). Cercetari recente au dovedit ca vascul nu e un simbiont si ca el ia atat vara cat si iarna o anumita cantitate de substante organice de la gazda.

O familie de plante, raspandita in fa-nete si paduri de deal si de munte, numara cei mai multi reprezentanti ai acestui fel de nutritie. E vorba de familia Scrophu-lariaceae. Am putea aminti o buruiana de faneata dar si de padure, sor-cu-frate (Me-lampyrum), cu ramuri date in laturi si frunze dintate asezate fata in fata. Florile galbene, ca o casca, stropite cu putin rosu, sunt asezate deasupra unui guleras (bractee) dintat si de culoare violeta. Speciile inrudite au flori si bractee de alte culori.

Mult mai marunt dar ramificat, cu frunze cat o unghie, dintate si strabatute de nervuri apasate si cu un sirag de flori trandafirii, silurul (Euphrasia) se intalneste pretutindeni unde cresc ierburi.

Deosebit de decorativ e clocoticiul (Rhinanthus). Creste inaltut si drept. Are in varf cateva flori galbene turtite, arcuite ca o creasta de cocos si cu un mic cioc. Sub ele se gaseste o punga mare a caliciului care, cand e uscata si batuta de vant, „clocoteste", cum spune poporul, scotand un fel de fosnet uscat ce se aude departe. Asemanator cu clocoticiul este si vartejul-pamantului (Pedicularis), cu frunze compuse din aripioare dintate si cu flori rosii, foarte raspandit pe pajistile muntilor, iar unele specii, precum daria, in turbarii. O ruda buna a lor, insa mai rara, iarba-gatului (Tozzia alpina), usor de recunoscut dupa tulpina fragila ramificata si dupa florile galbene cu cinci dinti a-dunati in doua buze putin conturate, poate fi intalnita in locuri umede din munti. Pe coastele stancoase inierbate din regiunea alpina traieste bursuca {Bartsia alpina), cu un caliciu brun inchis, cu flori mari (1,8-2 cm) de un violet inchis, stranse in raceme folia-re de 4-6 flori buzate, asezate pe un piciorus scurt, semiparazita pe buruienile inaltimilor.

Plante simtitoare Cand isi pierd copacii frunzele? Albinele in misiunea anti-bomba