Plante lunatice
Influenta Lunii asupra fenomenelor biologice era cunoscuta inca
din antichitate. Plutarh vorbea despre „lumina umeda si rodnica"
a zeitei Osiris care reprezinta Luna in mitologia egipteana si sub
influenta careia plantele cresteau mai repede. Aceleasi insusiri
de favorizare a dezvoltarii plantelor erau atribuite de vechii greci si
zeitei Arlemis.
Stiinta a dovedit ca vechile credinte despre influenta Lunii asupra plantelor
(ca si a animalelor) sunt adevarate in esenta lor. In 1961,
savantul englez J. Brown a demonstrat ca miscarile plantelor si animalelor
pot fi ritmate de nadirul si zenitul Lunii. Printre exemplele cele mai
convingatoare se numara si curba bioritmica a respiratiei cartofului,
mai scazuta cand Luna e la zenit si mai crescuta cand astrul
noptii se afla la nadir.
Desi oamenii de stiinta n-au cazut intru totul de acord asupra
felului cum actioneaza Luna asupra vietii de pe Pamant, se pare
ca e vorba de o impletire a atractiei magnetice cu gradul de luminozitate
al astrului noptii care se schimba in raport cu apropierea Selenei
de noi si cu fazele prin care trece satelitul Terrci. Dupa cum se stie,
cel mai spectaculos fenomen provocat de Luna este mareea, miscare regulata
si periodica a apelor marii prin care nivelul acestora urca si coboara
zilnic, in acelasi loc si la aceleasi ore, miscarile fiind cunoscute
sub numele de flux si reflux.
Mareea nu se exercita doar asupra apelor •"arilor ci si asupra
sangelui animalelor si lichidelor din trunchiul unor copaci tropicali.
Astfel, un neam de acaju clin Guyana, Val-laba, e un copac „lunatic",
deosebit de sensibil la diversele faze prin care trece Luna. Seva acestui
copac sufera un fel de maree care o inalta periodic spre satelitul
nostru natural. Fenomenul poale fi observat foarte usor daca vom face
o sectiune transversala in trunchiul copacului. La toti copacii,
un inel inseamna un an de viata. Inelul e format din doua randuri
alternative: unul, format din celule largi, parca umflate de seva - lemnul
de primavara - si altul, alcatuit din celule stramte, mai uscate
- lemnul de toamna.
La Vallaba insa, aceeasi cronologie este marcata de 26 de inele,
treisprezece exterioare si treisprezece interioare unei linii mijlocii
de demarcatie. Cele 26 de urcusuri si coborasuri ale inelelor cuprinse
in spatiul unui an reprezinta cele 26 fluxuri si refluxuri suferite
de seva.
Taietorii de lemne de prin partile locului cunosc din practica efectele
acestui ciudat fenomen. Daca arborele este taiat cu cateva nopti
inainte de a fi luna noua, lemnul sau rosiatic, excelent pentru
constructii, abia poate fi cioplit din cauza tariei sale, concurand
in aceste privinte cu celebrul okoume, copacul de otel din padurile
africane. In aceasta perioada, seva se gaseste in reflux. Circulatia
ei foarte lenta prin tesuturile trunchiului si ramurilor favorizeaza deshidratarea
celulelor, care duce la intarirea lemnului. Daca insa copacul
c doborat in timpul lunii pline, cand se exercita din
plin atractia magnetica a astrului, iar seva urca cu putere in tesuturi,
asemenea fluxului, lemnul devine moale si poale 11 usor imbu-catatit,
pierzandu-si din cauza marii cantitati de apa calitatile obisnuite.
Cercetari recente au pus in evidenta influenta exploziilor stelare
in circulatia sevei din plante, deci in modificarea ritmului
de dezvoltare a plantelor. Astfel, trunchiul sectionat al unui arbore
din podisul Pamir, batran de peste 800 de ani, confirma inraurirea
pe care o exercita unele fenomene astronomice indepartate, ca exploziile
stelelor supernove. La aceasta concluzie a ajuns botanistul N. Lovulius
din Leningrad, - trei perioade de incetinire a cresterii trunchiului,
ce coincid cu trei explozii inregistrate cu prilejul nasterii supernovelor
Tycho Brahe (1572), Kepler (1604) si Cassiopeia (1700).
Microbi pusi la treaba
Cum se stabileste varsta unui copac?
Plante luminoase
Ciudatele aparitii din paduri |
|