Acum doua-trei veacuri erau la moda ceasurile florale, tot asa ca si limbajul florilor, adica exprimarea unui gand sau a unui sentiment prin intermediul unei anumite flori care in codul simbolic al indragostitilor avea o semnificatie precisa. Un buchet de violete comunica sentimente sin-cere si discrete. Crinul vorbea de o dragoste pura si mandra, iar un buchet sangeriu de trandafiri sau garoafe declara o dr«goste inflacarata.

Daca naivele conventii florale erau rodul mentalitatii din acea epoca si nu aveau nimic de a face cu stiinta, cu totul altfel stateau lucrurile cu orologiile florale.
Mareata opera de inventariere a lumii vii, facuta de Karl Linne, a deschis gustul cercetarii stiintifice si a dezvoltat pasiunea pentru sistematizarea cunostintelor despre natura.
Un astfel de ceasornic vegetal in care cadranul era marcat cu diferite plante, iar vestirea orelor o dadeau inchiderea si deschiderea florilor, exprima o biruinta a mintii omenesti, o sunteza mecanicista, ce e drept, a cunoasterii vietii intime a plantelor.

In marile gradini botanice europene ale vremii (Upsala, Paris, Londra), adevarate puncte de atractie erau astfel de orologii originale. (Fig. 10) Construirea ceasurilor vegetale i-a pasionat pe marii bolanisti ai timpului: Linne, Jussieu si De Candotle.
Curiosii puteau sa afle ora din zi sau din seara, urmarind care din flori avea corola inchisa ori deschisa. Cu oarecare a-proximatic, orele aratate de plante corespundeau orelor indicate de mecanisme. La mijloc nu era o scamatorie. Acest ceasornic era intocmit dupa o minutioasa observare a lumii vegetale. Florile unui numar destul de mare de plante prezinta folonas-tii, adica miscari de inchidere sau deschidere a corolei, determinate de variatia intensitatii luminii. Fotonastiile se produc la anumite ore fixe, dependente de longitudine, latitudine, de clima si regiune. Deci nu poate fi vorba de un ceas floral universal, ci numai de ceasuri locale. Cunoscand orele locale putem intocmi un orar cel putin la fel de precis ca si al bolanislilor de acum doua secole.
Sub raportul preferintei pentru o parte sau alta a zilei, putem imparti florile in trei mari categorii: flori matinale, care infloresc dis-de-dimineata, flori de amiaza, amatoare de ore toride, si flori vesperale, care isi incep activitatea o data cu amurgul.

Din prima categorie lac parte florile de dovleac (Cucuibila pepo), mac (Papavcr rhoeas), zorele (Ipomoea caemlea) care se trezesc la ora 5 dimineata, susaiul (Son-chus arvensis), papadia (Taraxacum offi-cinale) si cicoarea (Cicorium inthybus), care se deschid la 6, podbealul (Tusilago farfara), luceafarul (Scorzonera rosea) si vulturica (Hieracium pilosella) la 7 si calea-calului (Caltha palustris) la ora 8 dimineata. Majoritatea plantelor matinale isi inchid corola intre orele 12-l4 deoarece isi feresc gingasele organe de inmultire de insolatia prea puternica ce le-ar vesteji.

Din a doua categorie citam macrisul-de-iarba-cu-flori-galbene (Oxalis stricta), veronica (Veronica chamaedrys), care indica ora 10, si luta (Ornithog'alum umbellatwn), „doamna de la ora unsprezece" a francezi lor, plante heliofile care isi deschid coro]; spre pranz, preferand razele fierbinti ce u suca repede saculetii staminelor, asigurau, autopolenizarea.
Plantele vesperale isi deschid la merj dianul nostru corolele in urmatoarea ordi ne: la ora 18, laurul-porcesc (Datura stra monium), la ora 19, ospatelul de noapts (Lychnis vespertina), iar la ora 20, regina noptii (Nicotina alata). Orele tarzii de des chidere a florilor sunt in legatura cu adap tarea la oaspetii nocturni (niste fluturi cu trompa lunga), care le ajuta la polenizare Cu primele raze ale diminetii ele isi strang stindardele parfumate.

Leacuri nedespartite Cum pot insectele sa dea din aripi? Cum vede melcul? Cat traieste o scoica?