Cele mai caracteristice plante autotrofe ale marilor si oceanelor sunt algele. Ca sa-si asigure fotosinteza, algele traiesc numai pana la adancimea la care lumina este indestulator de puternica pentru indeplinirea acestui proces fiziologic.
O parte din razele solare sunt reflectate de oglinda apei. Pe masura ce coboram in adancimi, intensitatea luminii scade ca urmare a absorbirii razelor de catre apa si de catre unele corpuri straine ce se gasesc in ea. Din spectrul solar, cel mai repede scad in intensitate radiatiile rosii, apoi cele portocalii, galbene, verzi si, la urma, cele albastre si indigo.
La adancimea de 34 m, in mod practic nu mai exista radiatii rosii de lumina, in timp ce radiatiile albastre si violete pot patrunde pana la adancimea de 500 m.

Limitele intre care isi pot duce viata algele sunt cuprinse de obicei intre suprafata Si 300 m adancime. Adancimea maxima variaza de la mare la mare si de la ocean la ocean, ea depinzand de o serie de factori tutn ar fi: latitudinea, temperatura, cantitatea de saruri minerale, curentii, valorile fluxului si refluxului etc. De pilda, in Oceanul Pacific, limita este de 300 m, in Oceanul Atlantic de 200 m, in Marea Medi-terana 150 m, in Marea Neagra 100 m, iar ln Oceanul Arctic, unde lumina cade in unghiuri mai ascutite, nu mai pot fi intalnite alge sub 45 m de la nivelul apei.


Indiferent insa de aceste variabile, algele au o repartizare zonala pe verticala, in cele mai multe cazuri constanta, datorita clorofilei sau altor pigmenti, care absorb radiatiile predominante la anumite adancimi si complementare culorii lor.
Astfel, de la suprafata apei pana la a-dancimea de 6 m, unde proportia radiatiilor rosii este relativ mai mare, cresc mai ales algele verzi, care folosesc in fotosinteza, ca si plantele terestre, aceste radiatii mai calde. Intre 6 si circa 30 m, unde domina cele galbene, isi gasesc un optim loc de dezvoltare algele brune. La adancimi mai mari de 35 m cresc algele rosii, la care -asa cum au aratat Richter si Engelmann -optimul de intensitate a fotosintezei are loc la lumina verde. Aceste alge au un pigment suplimentar, de culoare rosie, ficoeritrina, care mascheaza pigmentii clorofilieni si care face posibila absorbtia in cantitate mai mare a radiatiilor verzi, complementare.

In repartizarea algelor dupa culoare exista si unele exceptii. Chiar si in Marea Neagra, una din cele mai raspandite alge verzi, Cladophora, ale carei taluri subtiri sunt prinse in tufe mici de pietrele de langa tarm, este intalnita si la adancimi de 80 m.
Faptul ca pigmentii clorofilieni sunt mijloace de adaptare pentru fotosinteza la diferite adancimi a fost dovedit experimental. Gratioasa alga Oscillatoria sanda, supusa unei lumini artificiale rosii, a capatat culoarea verde-albastruie, datorita producerii in cantitate mai mare aficocianinei, un pigment albastru. Dimpotriva, lumina verde i-a stimulat formarea unui alt pigment, ficoeritrina, care i-a dat o culoare rosie. R. Harder a dovedit ca cianoficeele, algele albastre, cultivate in lumina rosie iau o culoare verde, iar cele expuse la o lumina albastra devin cu timpul purpurii, adica iau o culoare complementara radiatiilor din mediul inconjurator.

Datorita acestei interesante forme de adaptare in vederea asigurarii fotosintezei putem stabili o relatie destul de edificatoare intre culoarea algei si adancimea aproximativa la care poate fi intalnita. Iata de ce putem afirma ca algele sunt adevarate batimetre vii.

Plante parazite Cine erau mamutii? Plante insectivore Care este animalul cu cei mai multi ochi?