Cu 50 de milioane de ani in urma a aparut un nou ordin vegetal, acela al Gneta-lelor. El ofera oamenilor de stiinta dovada concreta a etapei de trecere de la gimno-sperme - plante la care semintele nu sunt acoperite in fruct - la angiosperme, undt fructul inveleste samanta.

In zona temperata, stramosul inca in viata al angiospermelor, aparute si raspan. dite cu vigoare in ultima perioada geologica este carcelul (Ephedra distachya), un se-miarboras dioic, cu flori femeiesti si barbatesti separate pe acelasi exemplar, cu trunchi ramificat, noduros si cateodata tarator, cu tulpini uscative ca niste betisoa-re. Frunzele lui sunt doar niste solzisori u-niti doi cate doi ca un tub. Din florile fe-meiesti apar la sfarsitul verii niste bobite rosii. Nimeni n-ar banui ca aceste mici tufe sunt rude cu bradul si in acelasi timp stramosii unor plante mai evoluate decat coniferele. Florile barbatesti si femeiesti, cu im inceput de invelis, si structura vaselor trunchiului constituie caractere de superioritate fata de neamurile bradului si o treapta de trecere spre angiosperme.
Carcelul e o planta interesanta nu numai pentru vechimea si rolul ei de veriga in sistematica vegetala, dar si pentru pretiosul ajutor pe care il da cercetatorilor in stabilirea limitelor paleogeografice dintre uscat si ape. Si pentru framantata hegira a pamantului romanesc, ea constituie un document pretios, care dezvaluie o pagina din stravechea inclestare dintre mari si uscat. Carcelul prefera litoralul marin, putand fi intalnit, rar, ce e drept, insa sigur pe langa falezele nisipoase si pe dune. Cu atat mai surprinzatoare deci ne apare prezenta lui in Campia Transilvaniei, prin partile Sebesului, Turdei si ale Bihorului, la sute de kilometri de litoralul insorit.
„Misterul" acestei ciudate arii de raspandire a fost dezlegat. Atunci cand oamenii de stiinta au intocmit cu precizie harta infatisarii din trecut a pamantului romanesc, s-a putut constata ca Ephedra din Transilvania marcheaza bratul marii stravechi care patrunsese in arcul carpatic si se scursese apoi, treptat, cam prin Valea Muresului de astazi. Dupa izbanda deplina a uscatului, ea a ramas pe vechiul litoral al marii panonice, in cateva statiuni care au conservat mediul sau de viata, la fel cu tranul care cu greu se desparte de locul copilariei.

Uimitorul „toumbo"

prin tinutul Damara din sud-vestul A-Iricii, in pustiul Namib si pe platoul Kao-Ko Supravietuieste Welwilschia mirabilis, un ""_ ,ore/entant al ordinului Gnetale care face irecerea, ca si carcelul (Epliedra), intre gim-nosperme, plantele cu fruct descoperit, si an-mosperme, plante cu fruct acoperit. Ciudatul arbore a fost zarit intaia oara in 1860 de exploratorul austriac Friedrich Welwitsch in cel mai arid pustiu din lume care e desertul Namib, supranumit si ..Tarmul scheletelor", din cauza oaselor de animale moarte de sete si foame care s-au imprastiat pe nisip. Planta seamana CU o aparitie din alta lume. De un butuc tepos, nu mai inalt decat un stal de om, se anina ca doua brate gigantice o pereche de frun/e persistente, lungi de 3-8 m, late de 30 cm, zdrentuite, aspre, adesea ondulate. Dupa ce se curbeaza de la tulpina, Irunzele se intind pe sol unde, in contact cu nisipul fierbinte, se modifica treptat si sunt rupte in fasii prin actiunea vantului. La baza lor se inalta florile, oarecum asemanatoare cu ale brazilor, dar care dau naslere unor seminte acoperite. S-a constatat ca planta infloreste o data la 20 de ani si ca atinge varste matusalemice de 1 200-2 500 de ani.

Lumea nezarita a plantelor Cele mai vechi ferigi Cat traieste o capusa? In virtutea necesitatii