Peste 20 000 plante de pe intregul glob au proprietati medicinale sau aromatice, chiar daca numai o zecime din ele sunt folosite in mod curent.

In ultimii ani, interesul pentru plantele de leac a sporit enorm, datorita in primul rand problemelor grave pe care le ridica goana dupa medicamente si folosirea abuziva de catre un numar tot mai mare de suferinzi a unor produse ale chimiei farmaceutice, care dau obisnuinta si nu rareori intoxicatii grave.
Din cele mai vechi timpuri, plantele medicinale erau cunoscute de om. Se pare ca rimii „dascali" au fost animalele, care e foloseau instinctiv, cand erau bolnave sau ranite, fapte relatate de numerosi me. dici ai antichitatii, dar si din evul mediu sj epoca moderna. Astfel, uliul, cand isi simpte privirea slabita, isi umezeste ochii cu secretia unui neam de laptuca salbatica; nc, vastuicile se imunizeaza impotriva museii-turii serpilor veninosi mancand virnani sau ruta; cerbii raniti de sageti rumega frasinel-cocosii de munte inghit matisori (amenti) de mesteacan, pentru a-si curata stomacul de viermi intestinali; cainii, cand au dureri interne, consuma o graminee numita iarba-cainelui; iar pisicile, in situatii asemanatoare, se tavalesc peste catusnica, o ruda buna cu salvia si cimbrul.

Se pare ca inca de acum 50 000 de ani oamenii au reusit sa deosebeasca plantele medicinale de restul florei, sa le stabileasca proprietatile si modul de intrebuintare, sa creeze o terminologie etnobotanica. plantele au fost folosite sub forma de fierturi (de-cocturi), infuzii, bauturi (sucuri), prafuri, bolusuri, inhalatii, fumigatii.
Omul primitiv cunostea 10-l5 plante de leac, iar stramosii nostri, geto-dacii. foloseau curent 40-50 de specii locale de plante; marii savanti ai antichitatii pomenesc de 200-300 de buruieni de leac. Spre sfarsitul evului mediu, cand marile descoperiri geografice au relevat Europei medicina empirica a A-fricii, Americii, Indiei si Chinei, precum si bogata flora exotica a acestora, numarul leacurilor vegetale si al mirodeniilor folosite si in scop medical a sporii aproape la o mie.
La plantele binecunoscute pentru efectul lor terapeutic, precum macul, masela-rita, pelinul, matraguna, izma, patlagina, spanzul, romanita, coada-soricelului, ghin-tura, sunatoarea, omeagul, sovarvul, frigu-rica, nalba, angelica, crusinul etc, vin sa st' adauge „achizitiile" exotice cum ar fi: ipe-ca. guiacul, sena, ginscngul, arborele de stricnina, de chinina, de cola si scortisoara, iarba-cobrei (Rauwolfia), arborii de cacao, cafea si altele.
Ce este drept, medicii timpului, ca Si vracii, cunosteau efectele tamaduitoare ale plantelor si ades le foloseau cu multa indemanare, insa proprietatile lor vindecatoare arnancau pentru ei un mister. Inca din vechime s-au incercat explicatii, fie naive, V, je-a dreptul fanteziste.
Astfel, populatiile primitive de la inuiul istoriei le socoteau inzestrate cu Qprietati miraculoase, supranaturale, seau din ele creatii ale zeilor sau chiar: care luau infatisari vegetale.
Este foarte adevarat ca, datorita unor jroprietati speciale, acelea de a da veselie, [ jstete, halucinatii, diverse forme de nebunie, o seama de specii vegetale au intrai in irsenalul vrajitorilor si al oracolelor grecesti sau romane, al preotilor tibetani, ca nlanie de cult si ceremonie. Erau folosite in asa-numilele „ordalii", probe divine de incercare a vinovatiei, practicate de triburi indoneziene, dar si in Europa (cucuta, boabele de Calabar), ori erau manuite alal in antichitate cat si in evul mediu de catre vrajitoare stapanite de demoni, ceea ce a provocat vanarea si arderea lor pe rug.
Astfel, canepa indiana, planta cu proprietati halucinogene, numita si hasis, era bine cunoscuta in Orient, o secta religioasa imprumutandu-i numele (hasisini), din care a derivai mai tarziu cuvantul asasini, din cauza agitatiei si marsurilor sangeroase ale membrilor ei, sub actiunea fumului ametitor.

Din capsulele de mac, populatiile orientale scoteau opiul, care, fumat, dadea viziunea paradisiaca de care vorbea Budha, iar ciuperca muscarila (Amanila inuscaria) provoca adevarate exaltari colective (stare de amok) la vechile populatii siberiene, i'ind manuite de vrajitorii lor, samanii, pen-tru a intra in legatura cu lumea spiritelor.
Pt'zotl-u\, un cactus marunt, intalnii in Mexic si Texas, era folosit de „curanderos", vrajitorii triburilor de indieni, in ciudate r'lualuri tribale, pentru a da credinciosilor ^an de euforie si viziuni colorate, care ii Iau in lumea fericita a zeilor lor. Toi consumau, in acelasi scop, si ciu-halucinogena nanacatl (Psilocyba), a tost si zeificata, imaginea ei in piatra u lri lresca fiind intalnita adesea in arta populara mexicana.

Populatiile africane de vanatori loloscau o otrava redutabila, curara, scoasa de vra-jilori initiati dintr-o specie de Sliyclinos, nu numai Ia vanatoare, dar si in ceremonialuri religioase, iar populatiile oceanice consumau kawa-kawu, extrasa dinlr-un neam de piper {Piper melhysticum), care produce betii colective si o scufundare in lumea somnului, numite, in insula Samoa, alouas.
Pe vremuri. In folclorul nostru, la marc cinste se gasea matraguna (Atropa bclla-doua), care a dat nastere unui adevarat cult, legat de culegerea si de lolosirea ei in diverse boli, dar st la descantece erotice.
La fel s-a intamplat cu iarba-fiarelor (Cy-nanchium acutum), planta medicinala a-proape iesita din uz astazi, dar care odinioara constituia, alaturi de matraguna si boz. una din principalele buruieni de farmec. Ea era iarba hotilor, care. chipurile, deschidea Iacalele, si a voinicilor, care ire-buia sa fie feriti de fier (glont). Eroul popular Pintea din Maramures a facui apel la „mastera" lui spre a-l fermeca si a-i da iarba-fiarelor, ca sa nu se prinda glontul de el.
Foarte tarziu. In Renastere, alchimistii, cautand zadarnic sa transforme metale in aur, au dezvoltai ideea obtinerii „chintesen-tei" leacurilor prin extracle si distilari, ridicand problema „principiilor vindecatoare" ale plantelor medicinale. Extractele din plante obtinute de Paracelsus - marele alchimist al timpului - erau insa foarte departe de principiile active pure, in sensul actual al cuvantului.

Abia in secolul a XlX-lea taina proprietatilor miraculoase va li pe deplin descifrata.
C) descoperire epocala s-a produs in anul 1804, cand Friedrich Setiirner, farmacist belgian, a izolat morfina, principiul activ al capsulelor de mac, creand astfel o noua grupa in chimia organica, aceea a alcaloizi-lor, substante care vor face o adevarata revolutie in medicina si in farmaceutica moderna.

Lumea nezarita a plantelor Plante insectivore Unde traieste cel mai batran copac? Care e originea cuvantului muzeu?