Plimbandu-ne prin muntii Hasmas sau prin Padurea Craiului, ori poposind la A-zarlac, ori la Albesti unde piatra de var este scoasa din coasta dealului, nu ne-ar trece prin minte ca bulzii de roca pe care ii contemplam pot fi darul miliardelor de fiinte nezarite care in urma cu zeci si zeci de milioane de ani populau apele stravechi. Pretioasele depozite subterane de cal-cita sau aragonita sunt in cea mai mare masura rezultatul proceselor chimice din zonele de fund marin la care au participat imense populatii bacteriene, unele cu caractere specifice {Bacterium calcis, Bacillus precipitam), si al altor microorganisme angrenate in circuitul sarurilor de calciu.

Se stie ca, alaturi de azot, in organisme mai exista si sulf, mai ales ca un component al combinatiilor proteinice.

In cursul descompunerilor efectuate de microbi, sulful este eliberat de cele mai ttulte ori de hidrogen sulfurat, gaz care are r.Irosul urat al oualor stricate. Hidrogenul sulfurat poate fi transformat prin oxidare in ¦ulfati (combinatii cu SO4) in urma activi-atn unor bacterii din care o parte fac tre-:erea spre algele albastre. In schimb, unele genuri de bacterii ca T/iiobacillus, Tliiottix, niophysa, Sporavibrio desulfiiricans pot elibera hidrogen sulfurat din sulfati, scotand apoi sulful din combinatia cu hidrogenul.

In Marea Neagra, bogata in hidrogen sulfurat, bacterii ca Beggiatoa siAchroma-tium oxideaza si reduc acest gaz producand sulf, apa si energie. Bacteriile sulfuroase acumuleaza acest element in interiorul sau exteriorul corpului lor. Dupa moartea lor, sulful se depune formand adeseori importante zacaminte. Oamenii de stiinta inclina sa aprecieze ca cele mai mari rezerve de sulf nu sunt rezultatul activitatii vulcanice -asa cum s-a crezut pana nu demult - ci mai ales al activitatii microorganismelor.
Cine n-a hoinarit pe langa gropi in care un namol ruginiu acopera solul si tulpinile plantelor cu o pojghita stralucitoare? O serie de bacterii ca Galionella ferniginea, Spi-rophyllum ferniginewn, LeptotrLx longissima si altele transforma combinatiile de fier bivalent (Fe2) in combinatii de fier trivalenl (Fe3), obtinand precipitarea hidratului feric. Hidratul feric e un fel de rugina prin producerea careia microorganismul obtine energia. Fierul e retinut in invelisurile exterioare ale bacteriei, depunandu-se o data cu moartea acesteia.

Intr-un mediu bogat de hidrogen sulfurat, alte bacterii realizeaza reducerea oxidului de fier cu formare de apa, oxigen si sulfura de fier (pirita), un mineral de culoare aurie care cristalizeaza de obicei in frumoase cuburi. Zacaminte importante de pirita - materia prima la fabricarea acidului sulfuric - rezultate din activitatea microorganismelor se cunosc in Germania si Australia.

Precipitarea unor compusi de mangan este infaptuita de Bacillus manganicus si de catre bacteriile Chapotrix si Chrenotrix. Oxi-zii sunt depusi sub forma de concretiuni in zacaminte sau roci formate in mari din trecut.
De procesele de oxido-reducere a unor compusi de fier, cupru si mangan, sub actiunea microorganismelor, se leaga si formarea nodulilor de minereu asemanatori unor mici sfere cu diametrul de 3-l0 cm, risipite in cantitati uriase pe fundul oceane lor. Acesti noduli isi asteapta exploatarea, fiind considerati ca o principala resursa de minereu industrial la inceputul mileniului trei.

Cine erau mamutii? Cand se seamana graul? Cea mai raspandita cereala De ce sunt zebrele dungate?