Preconceptia |
Sarcina |
Nasterea |
Copilul sugar - bebelusul |
Copilasul 1 - 2 ani |
Copilasul 2 - 3 ani |
Copilul 3 - 6 ani |
Copilul 6 - 11 ani |
Adolescenta |
|
|
Pe piata noastra intalnim: ulei de soia, de arahide, de dovleac si de porumb, apoi uleiul verde de canepa din care se face sapunul, precum si universalul ulei de in, folosit in farmacie (leac suveran la arsurile mai usoare, provocale mai cu seama de soare) si in industiia vopselurilor, fiind cel mai bun sicativ.
Insa uleiul care si-a castigat in tara noastra cel mai generos
drept de folosinta este uleiul de floarea-soarelui.
Helianllius annuus - floarea-soarelui -care-si plimba uriasu-i taler dupa
soare, isi are originea in ambele Americi (in cea de
Nord cresc 50 de specii, iar in cea de Sud, 17) in depozitele
preistorice de la Castle Park (Colorado) s-au gasit seminte de floa-rea-soarelui
salbatica, aducand o confirmare a ipotezei ca originea acestei plante
se afla in America. Prima informatie despre cultura florii-soarelui
o detinem din anul 1588, de la colonistul din Virginia, Thomas Hariot,
care descrie destul de exact „planta solis", cultivata printre
randurile de porumb, din ale carei seminte indienii preparau paine
si supa. In anul 1615, Champlain o intalneste la indienii
canadieni de langa Lacul Simkoe (Ontario), care obtineau din seminte
un ulei cu care se ungeau pe cap, in timp ce indienii apasi, dupa
relatarile lui Cremony, foloseau infuziile facute din florile tubuloase
ale calatidiilor la tratarea bolilor de piept, iar indienii zuni amestecau
radacinile de Helianthus cu alte radacini pentru obtinerea unui antidot
la veninul muscaturilor de sarpe.
Etnologii care au studiat folclorul ame-rindian au constatat prezenta
acestei plante - socotita sacra - in legendele si ceremoniile diverselor
populatii de piei-rosii. Astfel, indienii hopi, din estul Arizonei, isi
impodobeau capetele cu inflorescente de floarea-soarelui in
timpul dansurilor rituale sau le asterneau de-a lungul drumului procesiunii.
Petalele uscate si macinate erau folosite in vopsitul negru al pasarilor
artificiale. Colibele rotunde „Kiva", construite pentru ceremoniile
inchinate spiritului Ka-china, erau impodobite cu desene murale
ce reprezentau o planta de floarea-soarelui cu o inflorescenta (calatidiu)
mare, eu flori ligulate galbene, conturate in negru, cu flori tubulare
negre si cu tulpinile si frunzele colorate in albastru-inchis.
La triburile se-iene, floarea-soarelui era folosita in „dansul
bizonului" sau „dansul nebunesc", in antiteza cu
inflorescentele de scaiete care intruchipau inamicii din triburile
vecine.
La noi in tara, ea a fost introdusa la inceputul veacului trecut. Prima ei atestare; este... tabloul pictorului iesean Ludovic Stavski, „lasul in 1842", care o include intr-un peisaj. De altfel, si marele pictor o-landez Vincent van Gogh (1853-l890) a imortalizat aceasta planta in celebrele sale panze.
Timp de aproape 200 de ani, floarea-soarelui a fost considerata in Europa
ca o planta ornamentala (era numita „crizantema
din Peru") si melifera, iar uleiul a avut doar o
destinatie industriala (fabrica-aV vopselei01" pentru
pictura si prelucrarea lor). Abia in anul 1830 s-a facut
prima P1 tractie a uleiului din seminte de floarea-eX
eju| de catre taranul iobag Bocorev, din S°tul Alexeeva,
gubernia Voronej. La noi, sf ¦ [a inceputul secolului
incepe cultura a. t6matica a florii-soarelui. Prima uleinita
(presa de ulei) este amintita, pe langa Vaslui in jurul
anului 1870. Suprafata de cultu-
a 'a acestei plante se extinde de la 672 ha in 1910, la peste 500
000 ha in 1985.
planta se bucura de o deosebita atentie, deoarece aduce bune servicii
omului chiar in afara uleiului comestibil, deosebit de apreciat.
Astfel, turtele oleaginoase servesc
a fabricarea de halva, iar cojile, rezultate din decorticarea semintelor,
sunt folosite drept combustibil, material de constructie in placile
fibro-lemnoase si la obtinerea drojdiei furajere, a furfurolului si a
altor produse chimice.
Politica de confidentialitate |