Stela de la Rosetta a fost descoperita de catre Jean-Francois Champoliion, egiptolog francez, supranumit cel Tanar. El a pus bazele egiptologiei moderne, iar College de France de la Paris a creat pentru el prima catedra universitara dedicata materiei sale, in 1831.

Faimoasa stela, o lespede din bazalt negru, a fost gasita in orasul Rosetta in 1799 si avea gravat pe suprafata un decret sacerdotal, decretul sacerdotilor din Memfis, in memoria celei de-a noua aniversari a lui Ptolomeu al V-lea Epifanes (196 Î.C.), in trei scrieri: egipteana hieroglifica, egipteana demotica si greaca. Datorita traducerii grecesti, Champoliion a reusit in 1822 sa descifreze si sa inteleaga scrierea egipteana, care utiliza hieroglife cu valoare fonetica si ideografica. Ideogramele nu reprezentau obiectul, ci ideea ce se desprindea din desenul in sine: spre exemplu, imaginea soarelui reprezenta ziua, iar cea a leului vorbea despre forta.

Era vorba despre o scriere foarte greu de interpretat si care implica cunoasterea tuturor ideogramelor folosite pe vremea faraonilor, cea 3.000. Primele nume pe care invatatul francez a reusit sa le descifreze au fost: Cleopatra si Ptolomeu.